Postul Paştelui, Păresimilor sau Patruzecimea, adică Postul dinaintea Învierii Domnului, este cel mai lung şi mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe. Postul propriu-zis al Păresimilor este precedat de cele trei săptămâni introductive de la începutul perioadei Triodului (începând cu Duminica Vameşului şi a Fariseului), care pregătesc treptat şi prevestesc postul mai aspru, care începe de la lăsatul secului ce durează şase saptamani, etapa calendaristică în care nu se consumă carne, lapte, brânză şi ouă. De asemenea, perioada postului aminteşte, alături de Patimi şi Înviere şi de postul de patruzeci de zile consemnat în Evanghelii ţinut de Iisus înainte de a ieşi la propovăduirea învăţăturii celei veşnice. Toate serviciile divine din timpul Păresimilor sunt mai sobre decât cele din restul anului şi îndeamnă la smerenie, întristare şi căinţă. Postul se împleteşte cu rugăciune şi abstinenţă de la anumite obiceiuri dăunătoare sufletului, pregătind persoana în întregul ei pentru sărbătoarea care urmează. O parte foarte importantă a perioadei postului este spovedania, deşi aceasta nu se limitează neapărat la la perioadele de post. Totuşi creştinii adevăraţi au obligaţia morală de a primi Paştele cu sufletul curat, fiind în prealabil spovediţi de preotul duhovnic ca prin mărturisirea sinceră a păcatelor să primească Sfânta Împărtăşanie, adică trupul şi sângele Domnului. Fiind un post care cuprinde şi Patimile Mântuitorului Hristos este mult mai riguros decât celelalte trei (Postul Naşterii Domnului, Postul Sf. Apostoli Petru şi Pavel şi Postul Adormirii Maicii Domnului). Nu avem decât două dezlegări la peşte pe 25 martie la Bunavestire a Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei şi la Intrarea Domnului în Ierusalim sau Floriile pe 28 martie. În Postul Mare, în zilele de peste săptămână (miercuri-vineri), Biserica îndeamnă la ajunare până seara. În acest an, Postul Paşelui începe pe 15 februarie şi ţine până pe 3 aprilie în ajunul Sărbătorii Învierii Domnului care este pe 4 aprilie.
Originea cuvantului “Paşte”
Sărbătoarea Învierii Domnului este indicată în limba română prin cuvântul "Paşti", întrebuinţat de obicei la plural, care este de origine ebraică. La evrei cuvântul Pascha (pesah) însemna trecere şi era moştenit de aceştia de la egipteni, indicând: sărbătoarea anuală a azimilor în amintirea trecerii evreilor prin Marea Roşie şi a exilului... (Ies. XII, 27), sărbătoare ce se prăznuia la 14 Nisan după calendarul ebraic şi care coincidea cu prima lună plină de după echinocţiul de primăvară. Acest termenu ebraic a trecut şi în vocabularul creştin, pe motivul că evenimentele istorice care sunt comemorate de această sărbătoare, adică patimile, moartea şi Învierea Domnului, au coincis cu Paştile iudaice din acel an dar şi pentru că s-a trecut prin venirea Domnului Iisus Hristos la o nouă viaţă conform mărturiei biblice: ,,Eu sunt Calea Adevărul şi Viaţa”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu