SCENARISTII

Am ascultat de multe ori discursurile distinsilor nostrii parlamentari. Drept sa vă spun m-am minunat de câtă elocintă degajă. Nu la toti este adevărat dar la cea mai mare parte. Ce cultură vastă! Ce depărtare majoră fată de incopetentă! Cât sunt ei de informati si cum îsi aduc aminte din când în când de bietul muritor ce pune stampila periodic si entuziast pentru bunăstarea dumnealor. Ce grijă au fată de sarmanii stampilanti cei din opozitie care nu au pus din considerente greu de inteles pentru ei mâna pe ciolan. Si cât sunt ei de pregătiti să preia frânele puterii cu programe competente, făcute numai pentru măruntii stampilanti. Greutătile vor apare abia când vor prelua volanul puterii. Atunci foaia de parcurs se schimbă functie de cine stie ce interese mărunte. Ceilalti, cei de la putere, au alte griji. Prima ar fi depărtarea grabnică, pentru ei si apropiati, de sărăcie. O fac cu atâta ardoare că uită pur si simplu de bietul muritor ce asteaptă răbdător un semn al bunăvointei celui ce crede cu naivitate că el (parlamentarul) este pus acolo să-l apere pe el si interesele lui. Câtă naivitate! Nu cunoaste cinismul, demn de o cauză mai bună, al celui pus sa-l reprezinte, dar si puterea lui de a spune că lucrează cu abnegatie pentru ca să trăiesti mai bine cu bani mai putini.

Dar să revenim la discursuri. Cine nu stie că la teatru replicile sunt scrise de dramaturgi, la film de scenaristi, si asa mai departe. M-am întrebat cine le scrie acestori actori desăvârsiti care sunt politicienii discursurile stufoase pline de elocventă. Atunci am aflat de consilierii de imagine, de consilierii pe fel si fel de probleme care eu ca muritor de rând nici nu stiam că există. Spunea acum câtva timp un politician pe scena Casei de Cultură de la noi, la niste alegeri interne, ale unui partid deocamdată prea stufos, aranjate, asa cum se făcea si pe timpul candidatului unic, că politicienii sunt cei care aduc voturi. Filosofii să cânte în baie. Si totusi discursul a fost sărac, crispat si fără noimă. Nu mai avea vorbirea circulară fără de înteles pe care o au politicienii ce citesc scenariile scrise de altii. Poate de filosofii trimisi la baie!

Atunci m-am găndit că de aceea vorbesc politicienii asa de încurcat. La o adică vor spune că au fost prost interpretati sau că li s-au răstălmăcit cuvintele. Si cu alte cuvântări la fel de mestesugite vor arăta ce au spus de fapt, la a treia sau la a patra interpelare. Si uite asa timpul trece…

Discursul politic ar trebui privit ca o cale de comunicare între persoane adulte si mature. Contează însă cine se foloseste de această unealtă si cu ce scop. În ultimul timp s-a pierdut complet legătura cu realitatea cotidiană, iar discursurile recente stârnesc o nemeritată repulsie. Ispitele puterii depărtează ireversibil actorii politici si elocventa discursurilor lor de sufletul stampilantilor, sădind în sufletul lor îndoiala capacitătii lor de a discerne corect. Nu crede nimeni că o dată ajuns acolo sus multe „personalităti”, cu sau fără voia lor ajung marionete, pradă patimilor la care sunt supusi, sau directivelor „culorii politice” sub care au fost înregimentati, uitând complet pentru ce au pornit la drum. Iar consilirii lor scriu scenariile ce trebuie citite functie de pozitia pe care o ocupă prematur, opozitie – putere.

VERGIL FUDULU