PĂZITUL FÂNTÂNII LA CALAFAT

CUM SE SĂRBĂTOREA ÎNAINTE NOAPTEA DINTRE BOBOTEAZĂ ŞI SF.ION

Păzitul fântânilor şi iordănitul sunt obiceiuri care se practică în noaptea dintre Bobotează şi Sfântul Ion şi care din fericire sunt prezente şi în zona nostră- Calafat, Poiana Mare, Maglavit, Basarabi etc.. Acest obicei se parctica înainte de către flăcăii satului, tineri de până la 20 de ani. Pregătirea începea din după-amiaza zilei de Bobotează, când se împodobeau fântânile cu frunze, papură, stuf sau pănuşi de porumb. Odată cu lăsarea serii, se făcea focul lângă fântână, simbolul fiind nu numai întâmpinarea „gerului Bobotezei” ci şi al aşa-numitei iluminării. Specialiştii în etnografie spun că, de la Crăciun până la Bobotează, spiritele celor decedaţi care au venit la masa de sărbători trebuie acum să se întoarcă şi drumul trebuie luminat.

Păzitul fântânilor a devenit acum doar un motiv de petrecere pentru tineri ca şi pentru cei mai puţin tineri. În trecut obiceiul avea ca scop împiedicarea duhurile rele care doreau să strice apa. Tinerii se întâlneau lângă fântână, pentru a face focul şi a sta de pază toată noaptea. La mijlocul nopţii, pleacau cu Iordănitul prin sat să-i stropească pe cei care poartă numele de Ion.

Spurcatul apei, în mod simbolic, cu tărâţă de grâu sau de porumb, constituia proba la care bătrânii satului îi supuneau pe cei tineri. Dacă bătrânii reuşeau să treacă neobservaţi şi să strice apa, păzitorii trebuiau ca până în zori să scoată atâtea găleţi cu apă până când fântâna era curăţată. În dimineaţa de Sfântul Ion, după rânduială bătrânii veneau să sfinţească cu aghiazmă apa fântânii. Feciorii se spălau pe faţă cu apă curată pentru alungarea spiritelor malefice şi pentru purificare. Apa era dusă apoi gospodarilor, care se spălau de trei ori pe faţă şi apoi stropeau păsările, animalele şi pomii, pentru a fi roditori tot anul.

CUM SE SĂRBĂTOREŞTE ACUM ÎN ZONA CALAFATULUI

În momentul de faţă multe dintre aceste ritualuri s-au pierdut. Acum se păstrează doar iordănitul care se face însă dimineaţa şi nu la miezul nopţii. Totul se reduce din păcate la un chef cu prietenii sau vecinii. Se fac grătare şi se ard cauciucuri . Nu se mai împodobesc fântânile ca înainte. Cu ceva timp în urmă (în perioada comunistă)se obişnuia ca să se tragă cu tunurile cu carbid care erau bucuria copiilor. De ceva timp s-a introdus şi cortul, multe localităţi făcând din prelate corturi iar la Poiana Mare se obişnuieşte să se facă focul în tobiţe montate în interior pentru a face faţă gerului de peste noapte. În zona noastră acest ritual s-a păstrat şi parcă de la an la an devine mai puternic la unele fântâni petrecerea durând şi trei zile.