Întâmpinarea
Domnului numita in popor si Stretenia (dupa numele vechi slavon) este
sarbatoarea anuala a zilei in care Sfanta Fecioara Maria, conformandu-se legii
(Lev. 12, 8), s-a suit la templul din Ierusalim, la 40 de zile dupa Nasterea
Domnului, pentru curatirea ei, cand dumnezeiescul Prunc a fost intampinat si
tinut in brate de batranul si Dreptul Simeon (Luca 2, 22 s.u.). Ea se serbeaza
deci la 40 de zile dupa Nastere, adica la 2 februarie. La ortodocsi, accentul
sarbatorii se pune pe persoana dumnezeiescului Prunc si de aceea e numita
Intampinarea Domnului (de catre Simeon), fiind trecuta intre sarbatorile
Mantuitorului, pe cand la catolici, pe primul plan sta persoana Preacuratei
Fecioare, care a venit la templu pentru curatirea ei, dupa lege. De aceea, la
ei sarbatoarea se numeste Curatirea Sfintei Marii (Festum Purificationis Beatae
Mariae Virginis) si e trecuta intre sarbatorile Maicii Domnului.
Vechimea acestei
sarbatori nu e asa de mare ca a celorlalte praznice imparatesti. Nu o gasim
intre sarbatorile enumerate in Constitutiile Apostolice si in Testamentum
Domini. Prima mentiune documentara despre existenta acestei sarbatori este cea
din memorialul de calatorie al pelerinei Egeria, care ia parte la ea, la
Ierusalim, in anii 382-384 si o numeste Quadragesimae de Epiphania. Dintre
crestinii rasariteni, numai armenii sarbatoresc pana astazi Intampinarea
Domnului tot la vechea data, adica la 14 februarie. Avand o baza biblica,
sarbatoarea Intampinarii e respectata si la protestanti, indeosebi la
evanghelici (luterani).
A doua zi dupa
sarbatoarea Intampinarii Domnului (3 febr.), Biserica Ortodoxa cinsteste
amintirea Dreptului Simeon batranul si a Sfintei Proorocite Ana, cele doua
personaje biblice principale, care au luat parte la evenimentul istoric
comemorat prin marele praznic al Intampinarii (vezi Luca 2,25-38). Crestinii ortodocsi
participa la Sfanta Liturghie unde sunt pomeniti pentru iertarea pacatelor si
ajutor.
Obiceiuri la Întâmpinarea Domnului
Obiceiuri de Stretenie - Ziua Ursului
La 40 zile dupa Craciun, pe 2
februarie, cand biserica ortodoxa sarbatoreste Intampinarea Domnului, spiritualitatea
populara pastreaza sarbatoarea numita Stretenie sau Ziua Ursului. Se considera
ca in aceasta zi anotimpul rece se confrunta cu cel cald, sarbatoarea fiind un
reper pentru prevederea timpului calendaristic.
Oamenii puneau schimbarea vremii pe
seama comportamentului paradoxal al ursului, numit Al Mare sau Martin. Pentru a
castiga bunavointa animalului salbatic, ei asezau pe potecile pe unde obisnuia
sa treaca acesta, bucati de carne sau vase cu miere de albine.
Se considera ca puterea acestui
animal era transferata asupra oamenilor, in special asupra copiilor, daca
acestia se ungeau, in ziua de 2 aprilie, cu grasime de urs. De asemenea, pentru
a fi puternici si caliti in viata, copiii firavi erau botezati cu numele de
Ursu.
Bolnavii de "sperietoare"
erau tratati in aceasta zi prin afumare cu par smuls dintr-o blana de urs iar,
in satele pe unde se intampla sa treaca tiganii ursari, se obisnuia ca barbatii
sa fie "calcati terapeutic" de catre ursii dresati.
Schimbarea anotimpurilor era pusa pe
seama aparitiei sau disparitiei ursului, pe 2 aprilie, credinta
intalnita nu numai la bucovineni ci si in intreg spatiul carpatic, in nordul
Europei si chiar in unele zone din America.
Se credea ca, daca in aceasta zi
este soare, ursul iese din barlog si, vazandu-si umbra, se sperie si se
retrage, prevestind astfel, prelungirea iernii cu inca 6 saptamani. Dimpotriva,
daca in ziua de Stretenie cerul este innorat, ursul nu-si poate vedea umbra si
ramane afara, prevestind slabirea frigului si apropierea primaverii.
De ziua ursului, in functie de
starea vremii, batranii faceau prognozarea timpului optim al culturilor de
peste an, stabilind acum un adevarat "grafic" al semanaturilor de
primavara.
Ziua era considerata, pe alocuri, ca
fiind si inceputul
anului nou pomi-viticol. Prin livezi se purtau adevarate dialoguri
intre pomicultori si pomi, iar pomii fructiferi fara rod in anul ce a trecut
erau amenintati cu securea. Se credea ca in felul acesta, pomii vor fi
determinati sa rodeasca.
Legat de acest moment calendaristic,
se mai credea ca Stretenia, sub infatisarea unei divinitati meteorologice
feminine, trecea peste ape. Daca acestea nu erau inghetate, Stretenia facea un
pod de gheata peste ele.