27 decembrie, 2012

Sf.Arhidiacon ŞTEFAN – 27 decembrie. Peste 400.000 de români poartă numele Sfântului Ştefan



La propunerea Sfinţilor Apostoli în fruntea celor şapte diaconi  a fost ales Sfântul Ştefan arhidiacon, adică primul dintre diaconi. ”Ştefan” în greceşte înseamnă cunună. Aflăm din Sfânta Tradiţie şi-l vedem şi în tradiţia iconografică: era tânăr, frumos la chip, dar mai ales avea o deosebită frumuseţe sufletească. Fiind de neam iudeu se presupune că a învăţat ca şi Sfântul Apostol Pavel la şcoala rabinică a marelui învăţat din vremea aceea, Gamaliel. Zelul lui în predicarea Evangheliei i-l insufla nu numai Duhul Sfânt, dar şi faptul că a fost martor al Învierii Domnului, al Înălţării Sale la cer şi al Pogorârii Duhului Sfânt. Ca şi apostolii, el Îl predica pe Mesia Cel prezis de prooroci, pe Hristos Cel înviat din morţi. De aceea fariseii şi conducătorii poporului evreu nu-l priveau cu ochi buni şi ”le părea rău că învăţa poporul şi vestea întru Iisus învierea morţilor”.(Faptele Apostolilor IV, 1-2).
La scurt timp după aşezarea lui în slujba aceasta, unii din sinagoga zisă a libertinilor şi a cirenenilor şi a alexandrinilor şi a celor din Cilicia şi din Asia, au început cu Ştefan o ceartă de vorbe. Ea a pornit de la faptul că unii ziceau despre Mântuitorul că este profet, alţii că este un înşelător, iar alţii că este Fiul lui Dumnezeu. Apărând credinţa cea adevărată cu privire la Mîntuitorul Hristos Care s-a născut din pururea Fecioara Maria, s-a răstignit pentru păcatele întregii omeniri şi s-a înălţat la ceruri şi stă de-a dreapta Tatălui ceresc, aceşti iudei s-au hotărât să-l piardă. A fost acuzat fals de blasfemie contra lui Moise şi a lui Dumnezeu şi dus în faţa sinedriului –înaltul tribunal iudeu de judecată - spre a fi judecat. Iată că, la numai o jumătate de an după sacrilegiul săvârşit faţă de Domnul nostru Iisus Hristos, procedura se repetă întocmai cu Sfântul Ştefan. S-au găsit desigur şi de data aceasta martori mincinoşi care să mintă că l-au auzit vorbind blasfemiator la adresa lui Moise, a templului lui Solomon şi a lui Dumnezeu. La toate acuzaţiile aduse iată-l din nou pe Caiafa întrebând: Adevărate sunt acestea care se spun împotriva ta Ştefane, ce ai de spus? În clipa aceea toţi şi-au îndreptat privirile spre victimă şi Sfântul Evanghelist Luca –martor al evenimentului-  inspirat de Duhul Sfânt, ne spune că: ”cei ce şedeau în sinedriu au văzut faţa lui ca o faţă de înger”.
Sfântul Ştefan rosteşte o cuvântare lungă în care face o privire asupra poporului evreu, extrăgând din profeţi adevărul că Iisus este Mesia cel prezis de ei şi iudeii sunt vinovaţi de uciderea lui. În cuvântarea sa înlătură şi anulează toate acuzaţiile nedrepte aduse împotriva lui, arătând valoarea Legii şi a profeţiilor pe care le-a desăvârşit Stăpânul său Hristos. Dar iată că ajunge la punctul culminant al cuvântării sale. Cuvintele sale sunt flăcări vii ce înfierează cu focul adevărului lor inimile fariseilor iudei. ”Voi pururea staţi împotrivă Duhului Sfânt, cum au fost părinţii voştri aşa sunteţi şi voi! Pe care dintre prooroci nu i-au prigonit părinţii voştri? Şi au ucis pe cei care au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept ai Cărui vânzători şi ucigaşi v-aţi făcut voi acum. Voi care aţi primit Legea întru rânduieli de la îngeri şi n-aţi păzit-o!” (Faptele Apostolilor VII, 51-53).
Atunci cei de faţă, scrâşnind din dinţi, urlând, sfâşiindu-şi hainele de pe ei – întocmai ca şi la condamnarea Mântuitorului – au strigat cât au putut: Să piară de pietre, aşa cum se cade hulitorilor… Să piară!…Să piară!…Dar iată o mare minune: Ştefan fiind plin de Duh Sfânt şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi a zis: ”Iată văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu”. Ei au început să răcnească, şi-au astupat urechile şi toţi într-un gând s-au năpustit asupra lui. L-au târât afară din cetate, şi au început a-l bate cu pietre. Iar martorii şi-au dezbrăcat hainele ca să poată lovi mai cu putere şi le-au pus la picioarele unui tânăr, numit Saul. Era obiceiul ca martorii să pună mâna pe capul vinovatului şi să spună: sângele acestuia să cadă asupra lor, pentru că el blasfemia numele lui Dumnezeu şi ei aruncau cele mai mari pietre.
Iată divina dramă de pe Golgota, repetată cu Sfântul Ştefan într-o impresionantă asemănare. Privilegiu unic pentru cel care primeşte sfânta mucenicie. El stă în fruntea nenumăratelor oştiri de martiri câţi au fost şi încă câţi vor mai fi până la sfârşitul veacurilor. El stă smerit în capătul şirului nesfârşit de martiri, mărturisitori ai dumnezeirii Domnului Hristos. Prima picătură de sânge căzută din trupul Sfântului Ştefan a însemnat sămânţa credinţei în Domnul Hristos.
Alături de credinţă, inima mucenicului Ştefan a fost o văpaie de dragoste ”mai mare decât moartea” pe care n-a putut-o stinge potopul de ură al mai marilor templului. Dimpotrivă, dragostea atotcuprinzătoare şi atotbiruitoare, după pilda vieţii Domnului ( Luca XXIII, 34 ) – care s-a aprins din dragostea jertfei de pe Golgota – a făcut să rodească în fiinţa sa fructul iertării duşmanilor, în clipa când îşi dădea duhul.
În faţa sinedriului îşi manifestă credinţa prin rugăciune căci, sub loviturile de pietre care veneau cu furie din toate părţile, el se ruga şi zicea: ”Doamne Iisuse primeşte duhul meu; şi îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta” (Faptele Apostolilor VII, 59-60).
Aşa se sfârşise şi Mântuitorul lumii care, înainte de a-şi da viaţa pentru mântuirea lumii, chemând pe Tatăl Său din ceruri, îi încredinţează sufletul Său zicând: ”Părinte, în mâinile Tale încredinţez sufletul Meu”, iar când Îl batjocoreau şi-L chinuiau călăii, se ruga la Tatăl Său să le ierte păcatul pe care-l săvârşeau aceştia: ”Părinte Sfinte,iartă-le lor păcatul acesta că nu ştiu ce fac”.
Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea Sfântului Ştefan, căci pe locul unde a fost ucis el se afla un tânăr care se numea Saul, fariseu din Tarsul Ciliciei, care păzea hainele celor care aruncau cu pietre în Ştefan, cel care va deveni din cel mai mare prigonitor al creştinilor, Apostolul Neamurilor. În drumul spre Damasc unde se ducea să prigonească creştinii de acolo, Mântuitorul Hristos se arată lui Saul întrebându-l pentru ce Îl prigoneşte şi atunci are loc momentul transformării inimii lui Saul în ”vas curat şi cinstit” devenind marele apostol al omenirii, Sfîntul Apostol Pavel. Iată că Mântuitorul a făcut din el stâlpul creştinătăţii şi propovăduitorul neînfricat al lui Hristos Cel înviat din morţi. Ştim că el însuşi şi-a săvârşit mucenicia la Roma. Iată taina cea mare, iată cum îşi apără Domnul Hristos Biserica şi pe credincioşii Săi. Unul era răpus de loviturile pietrelor, iar altul se ridică să predice cuvântul Evangheliei cu riscul vieţii sale.
Sfânta Tradiţie ne spune că în timp ce mulţimea ucidea cu pietre pe Sfântul Ştefan, mai departe pe o ridicătură de pământ, stăteau şi priveau dându-i putere de a suferi cu demnitate martiriul, însăşi Maica Domnului însoţită de Sfântul Ioan ucenicul cel iubit al Domnului. Aceste cuvinte grăieşte Sfânta Tradiţie: ”O, cât îi era de dulce moartea, Sfântului, celui dintâi mucenic, cu toate că se afla într-acea crudă ucidere cu pietre –căci privea la patimile lui din înălţimile cereşti, prea dulcele Iisus – iar din dealurile pământeşti, prea dulcea Mamă, împreună cu iubitul ucenic”.
La biserica ridicată în cinstea Sfântului Ştefan pe colina de la capătul Văii Iosafat, vin şi se roagă numeroşi creştini din toate părţile lumii. În apropierea bisericii se află una din cele şapte porţi ale cetăţii şi care poartă numele Sfântului Ştefan indicând astfel poarta prin care a fost scos din cetate şi ucis cu pietre.
Credincioşii bisericii noastre au un cult deosebit pentru Sfântul Ştefan. Numeroase biserici au ca hram pe Sfântul Ştefan, iar creştinii, atât bărbaţi cât şi femei, poartă cu mare cinste numele Sfântului păstrând cu mare evlavie icoana cu chipul său.
Să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu să asculte smeritele noastre rugăciuni, iar pe Sfântul Ştefan cu aceste cuvinte: ” Scapă pe cei ce te cinstesc de toate nevoile, celor ce serbează cinstită pomenirea ta, ca cel ce stai înaintea scaunului lui Hristos, ca să ne învrednicească curăţirii de păcate şi împărăţiei cerurilor”. 
  
Numele Sfântului Arhidiacon Ştefan este purtat de 410.152 de români, din care 299.615 sunt bărbaţi şi 110.537 sunt femei, potrivit statisticilor Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Dintre bărbaţi, 266.343 se numesc Ştefan, 19.016 sunt Istvan, 8.799 – Fănel, 3.204 – Ştefănel şi 581 – Fane. Majoritatea femeilor care îşi serbează ziua onomastică în 27 decembrie se numesc Ştefania – 76.836, 23.020 poartă numele Ştefana, 9.291 – Fănica şi 350 – Fana.

ACTUALITATEA CALAFETEANĂ urează LA MULŢI ANI! tuturor calafetenilor şi românilor care poartă numele de ŞTEFAN.

25 decembrie, 2012

SFANTUL NICODIM DE LA TISMANA -26 decembrie




Unul din reprezentantii de frunte ai isihasmului pe pamantul romanesc a fost Sfantul Nicodim de la Tismana.Cine a fost acesta? Stirile care le avem in legatura cu originea, copilaria, tineretea si intreaga viata a lui Nicodim pana la venirea lui in Tara Romaneasca sunt foarte sarace. Multi istorici l-au socotit ca fiind grec de neam, sau grec dupa tata si sarb dupa mama, chiar inrudit cu cneazul Lazar al Serbiei. Altii, intre care si marele carturar Nicolae Iorga, sustin ca se tragea dintr-o familie de macedoromani din jurul orasului Prilep, din Macedonia. Asa se explica de ce a venit in partile noastre si s-a aratat atat de mult legat sufleteste de poporul roman. cunoscand cativa calugari de la Muntele Athos, a plecat cu ei in ascuns, renuntand la toate bogatiile si maririle care l-ar fi asteptat in tara lui. S-a oprit la manastirea Hilandar, unde egumenul l-a primit ca “frate”. Noul ucenic al Athosului invata aici temeinic limbile greaca si slavona, dar culege si multe invataturi din scrierile Sfintilor Parinti si ale scriitorilor bisericesti. Credinta lui jertfelnica, dragostea lui fata de toti, ravna spre cele bune si folositoare, smerenia, posturile si rugaciunea neincetata, l-au facut cunoscut tuturor, incat la vremea cuvenita, dupa trei ani de ucenicie, a primit ingerescul chip al calugariei, primind numele Nicodim. A fost hirotonit ierodiacon, iar la scurt timp preot ieromonah. Pretuit de toti, dupa trecerea la cele vesnice a egumenului, soborul manastirii l-a ales in fruntea obstii calugaresti de la Hilandar. S-a dovedit si in aceasta slujire un neintrecut gospodar si bun indrumator al calugarilor, ostenind zi si noapte alaturi de ei, in posturi si rugaciuni, in copierea de manuscrise si alte indeletniciri potrivite cinului calugaresc. Dorind insa o viata mai linistita, cuviosul Nicodim a plecat in ascuns de la Muntele Athos si a venit in regiunea Cladova, la locul numit Saina, in apropiere de Dunare (in fata orasului Drobeta, Turnu Severin de azi). Impreuna cu ucenicii care s-au strans in jurul lui, a ridicat acolo o bisericuta cu hramul Sfanta Treime. Traditia populara sarbeasca ii atribuie si intemeierea manastirilor Vratna si Manastirita, in regiunea Craina. Dar la scurt timp, aceasta regiune a fost ocupata, pentru cativa ani, de regele Ungariei Ludovic cel Mare, incepandu-se de indata si o puternica lucrare de raspandire a catolicismului, dusa de calugari franciscani. In aceste imprejurari, cuviosul Nicodim a trecut in tinuturile invecinate din nordul Dunarii, pe pamant romanesc. Aici a ridicat o alta manastire, la Vodita, probabil pe locul unei asezari sihastresti mai vechi, ca un centru de aparare ortodoxa la frontiera cu statul maghiar catolic. Cea mai veche mentiune despre prezenta lui Nicodim in Tara Romaneasca se face intr-un hrisov al domnitorului Vladislav (Vlaicu) Voda din anul 1372, prin care oferea o seama de danii manastirii Bodita, zidita si zugravita din indemnul lui Nicodim, “cu munca sa si a fratilor” si cu cheltuiala domnitorului. Patriarhul Filotei a acordat cuviosului Nicodim rangul de arhimandrit, cu dreptul de a sfinti biserici, precum si particele din moastele Sfintilor Ignatie Teoforul, Ioan Gura de Aur si ale mucenicului Teofil, care se pastreaza pana azi, ca odoare de mare pret, la manastirea Tismana.

RACLA CU MOAŞTELE SF. NICODIM

Cuviosul Nicodim nu a putut ramane prea mult in linistea manastiri Vodita. Inca inainte de anul 1376, tinutul Severinului, in care era situata si manastirea, a fost ocupat de regatul maghiar. In aceste imprejurari, a pornit in cautarea unui loc mai potrivit pentru a ridica un nou asezamant de viata calugareasca. Acest loc a fost gasit in partile de nord ale Olteniei, pe valea raului Tismana, la poalele muntilor. Se pare ca, datorita felului in care si-a indeplinit misiunea incredintata la Constantinopol, s-a bucurat acum si de anumite ajutoare materiale din partea cneazului Lazar al Serbiei. Lucrarile de zidire au durat mai multi ani, sub domnitorii Radu I (C. 1377-c.1383) si Dan I (c.1383-1386), care au si oferit o seama de danii. Un fapt imbucurator a fost acela ca prin anii 1383-1384 Severinul a reintrat in stapanirea Tarii Romanesti. Cuviosul Nicodim a putut astfel sa preia si conducerea manastirii Vodita. In felul acesta, a carmuit cu vrednicie amandoua manastirile, pana la moarte. Traditia ii mai atribuie si ridicarea primelor asezari manastiresti de la Topolnita (langa Vodita), Cosustea – Crivelnic, Gura Motrului si Visina, toate in Oltenia, precum si Prislopul, in Tara Hategului. Adevarul este ca acestea au fost ctitorite de ucenici de-ai sai, dar in ele s-au tinut aceleasi randuieli de viata monahala pe care le-a introdus el la Vodita si Tismana.

Manastirea Tismana


Pentru ultima oara este pomenit in viata la 23 noiembrie 1406, la Tismana, cand Mircea Voda cel Batran a dat un nou hrisov manastirii si “parintelui si rugatorului domniei mele, popii Nicodim”. Peste o luna, la 26 decembrie 1406, cuviosul Nicodim a fost chemat de Domnul la Sine. A fost ingropat in mormantul dinainte pregatit in apropierea bisericii manastirii Tismana, care se vede si azi. Indata dupa moarte, la mormantul sau s-au petrecut fapte minunate, mai ales vindecari de boli, semn ca Dumnezeu il invrednicise cu cununile sfinteniei. Cuviosii calugari din obstea Tismanei le-au scos si le-au pus intr-o racla, care a fost asezata cu cinste in biserica manastirii. Traditia spune ca, dupa mai multi ani, fiind in primejdie de a fi luate, Sfantul Nicodim s-a aratat in vis unui calugar, apoi egumenului, poruncindu-le sa-i ascunda moastele, lasand numai un deget de la mana pentru mangaierea credinciosilor. Ele au fost ascunse in locuri tainice, dar cu timpul li s-a pierdut urma, incat astazi nu se stie unde sunt. La manastirea Tismana se mai pastreaza doar degetul de care am pomenit si cateva obiecte care i-au apartinut: o cruce de plumb, un epitrahil si o bedernita.



Manastirea Tismana

 Pentru viata sa imbunatatita, ca si pentru minunile sale si multele sale osteneli intru slujirea lui Dumnezeu si a credinciosilor, Sfantul Nicodim este praznuit cu evlavie in fiecare an la 26 decembrie, a doua zi de Craciun, cand este si sarbatoarea numita Soborul Maicii Domnului. Slujba lui apare, la aceasta data, aproape in toate Mineiele pe luna decembrie, care s-au tiparit in limba romana. Anumiti imnografi au alcatuit apoi Acatistul si Paraclisul Sfantului Nicodim. Chipul sau este zugravit in multe biserici romanesti, mai ales din Oltenia. In fiecare biserica ortodoxa preotii savarsesc Sfanta Liturghie in amintirea Sf. Nicodim de la Tismana - Ocrotitorul Mitropoliei Olteniei.

24 decembrie, 2012

“Actualitatea Calafeteană” urează “LA MULȚI ANI!”tuturor calafetenilor și românilor de pretutindeni.



Cu ocazia sărbătorilor de iarnă ziarul online “Actualitatea Calafeteană” urează un sincer “LA MULȚI ANI!” tuturor calafetenilor și românilor din țară și din străinătate având credința că odată cu” Nașterea Domnului” vor coborî din nou în sufletele noastre speranța și bucuria de a crede într-un viitor mai bun.

MULTĂ SĂNĂTATE ȘI UN CRĂCIUN FERICIT!

VIDEO- corul Bisericii Baptiste din Calafat la colindat


22 decembrie, 2012

Petarde descoperite la Calafat de PTF.Valoarea estimată se ridică la 100 milioane de lei vechi



Poliţiştii de frontieră doljeni din cadrul Punctului de Trecere a Frontierei (PTF) Calafat au descoperit, ieri, într-un autoturism, mai multe obiecte pe bază de amestecuri pirotehnice, pe care un cetăţean român intenţiona să le introducă ilegal în ţară. În autoturismul marca Dacia, au fost depistate 6 cutii de carton, în care se aflau  pocnitori, marca PIRAT. Bunurile aparţineau cetăţeanului român Adrian A., in varsta de 36 ani, cu domiciliul în Municipiul Tîrgu Jiu şi urmau să fie introduse ilegal în ţară. Întreaga cantitate de bunuri, în valoare de aproximativ 10.000 lei a fost ridicată în vederea continuării cercetărilor, iar persoanei în cauză i s-a întocmit dosar penal pentru săvârşirea infracţiunii de “nerespectarea regimului materialelor explozive” şi “contrabandă calificată”.

21 decembrie, 2012

Astronomii români resping ipoteza potrivit căreia Apocalipsa vine pe 21 decembrie 2012 și îndeamnă la calm.


 Oamenii de știință moldoveni spun că lumea se va sfârși abia peste 5 miliarde de ani, când se încheie și ciclul Soarelui. Pe măsură ce ne apropiem de „data fatidică”, apar tot mai multe voci care spun că predicțiile mayașilor au fost interpretate greșit. Cercetătorii astronomi de la Observatorul Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava sunt de părere că totul este o speculaţie și că, de fapt, în acea zi, va fi solstitițiul de iarnă, care duce noaptea cea mai lungă din an (15 ore) şi cea mai scurtă zi din an (9 ore) pentru emisfera nordică.
Sfârşitul lumii se va produce abia peste câteva miliarde de ani, susțin ei. „Unii spun că peste 5 miliarde, dar putem vorbi despre 5 miliarde şi jumătate de ani. Pentru că soarele, ca orice stea, are acelaşi ciclu din Univers, se naşte, trăieşte şi moare. Soarele s-a născut acum 5 miliarde de ani. Mai are de trăit încă 5 miliarde. Acum este la mijlocul ciclului”, a declarat universitarul Emil Turcu pentru evenimentul.ro.
După 21 decembrie se va produce, totuși, „o schimbare a timpului așa cum îl înțelegem noi”, recunosc astronomii. „Poate fi acesta un moment în care ştiinţa şi spiritualitatea să lucreze împreună pentru a găsi înţelesurile de care avem cu toţii nevoie pentru a merge mai departe. Comunităţile spirituale din întreaga lume privesc acest moment ca pe un salt important pe calea evoluţiei noastre. Nu avem repere confirmate ştiinţific care sa ne ghideze în acest demers spiritual, dar poate că ştiinţa are nevoie de o deschidere mai mare şi către ceea ce nu poate demonstra încă”, a adăugat astronomul Anca Tăutu.



18 decembrie, 2012

“Magia Crăciunului”- Spectacol dedicat Sărbătorilor de Iarnă, desfășurat la Clubul Copiilor din Calafat



Astăzi, 18 decembrie, începând cu ora 11.00,  la Clubul Copiilor a avut loc un spectacol de colinde și dansuri populare cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Acțiunea a fost inițiată și coordonată de profesorii Iofcea Sorin și Neacșu Victor din cadrul Clubului Copiilor, în parteneriat cu alte instituții de învățământ din Calafat.
Au participat: Școala Nr.1 “Gheorghe Brăescu” cu implicarea cadrelor didactice- Fera Antoaneta, Titiroagă Constantin și Popîrțan Constantin; Școala Nr.2 Constantin Gerotă  cu implicarea cadrelor didactice-Roșu Radu și Pătru Silvia și Liceul Teoretic “Independența” prin implicarea doamnei profesoare Teodorescu Magdalena.
Din partea Clubului Copiilor și-au dat concursul și cadrele didactice - Antohi Elena, Iofcea Vivi, Gligă Elena, Mirica Ion și Roșu Constanța.

La manifestare a participat  grupul vocal ,,Independent Band,, al Liceului Teoretic Calafat și o formație de dansuri populare coordonată de doamna Teodorescu Magdalena. Cei prezenți au avut bucuria de a savura și două scenete, una prezentată de elevii Liceului Indepența și cea de-a doua de cei de la Școala Nr.1 “Gheorghe Brăescu”. Fără îndoială atât organizatorii cât și participanți merită toată aprecierea, fiind un început frumos și promițător.

La finalul spectacolului doi elevi talentați în arta actoriei au prezentat o piesă comică de teatru, intitulată "Vreau la o berică" , pe care o puteți viziona în cea de-a doua fereastră video. 

VIDEO prima parte- spectacolul






Video- piesa de teatru "Vreau la o berică"

Serbarea Craciunului la Calafat- joi 20 decembrie la Casa de Cultură


15 decembrie, 2012

Spectacol de excepție la Calafat “Floare de Ger” muzică folk și colinde cu ocazia sărbătorilor de iarnă- VIDEO




Vineri,14 decembrie, începând cu ora 18.00, a avut loc spectacolul de muzică folk “Floare de Ger”, organizat de Primăria Municipiului Calafat, Consiliul Local Calafat și Casa de Cultură. Locația a fost, ca în fiecare an, sala ,,Marin Sorescu” unde peste 100 de iubitori ai muzicii folk au venit pentru a petrece o seară în compania unor folkiști reprezentativi ai acestui gen muzical. Amintim aici pe Doru Stănculescu, Sorin Minghiat, Horia Stoicanu, Cristian Buică, Florin Thomits, Patricia Thomits și Cătălin Ungureanu. L-am lăsat la urmă pe folkistul bulgar Ștefan Gheraksiev și pe binecunoscutul interpret și compozitor de folk, Dan Vană, unul dintre amfitrionii manifestărilor de acest gen în Calafat. Ca o surpriză cei prezenți au avut bucuria de a se reîntâlni cu grupul vocal Amadeus coordonat de Dan Vană și în premieră cu grupul nou înființat “Independent Band”, aparținând Liceului Teoretic Independența. Pentru anul următor organizatorii au promis că spectacolul va fi unul de amploare și se va ține în sala mare a Casei de Cultură.


VIDEO- prima parte




VIDEO- a doua parte