Duminica Cincizecimii, a Pogorârii Sfântului Duh sau a Rusaliilor, este numită în popor şi Duminica Mare.
În Vechiul Testament, Cincizecimea amintea de primirea Legii pe Muntele
Sinai, de suferinţele evreilor în pustiu, precum şi de necazurile cele
multe prin care au trecut, până să ajungă în pământul făgăduinţei. De
aceea, la această sărbătoare se mulţumea lui Dumnezeu şi pentru
secerişul nou.
În Noul Testament, aceasta zi aminteşte de venirea Duhului Sfânt peste
apostoli. Potrivit mărturiilor apostolilor, Duhul Sfânt, sub chipul unor
limbi de foc, i-ar fi umplut de darurile sale pe aceştia. Pentru
început, apostolii au căpătat puterea de a vorbi în limbi străine,
necunoscute de ei până atunci. Spre mirarea multor oameni aflaţi în
Ierusalim, cei 12 au început să facă învăţătura Mântuitorului în
diferite limbi, deşi aceşti ucenici erau cunoscuţi de mulţi dintre cei
prezenţi ca fiind evrei simpli, în niciun caz preocupaţi de învăţarea
limbilor străine. Apoi, apostolii au ieşit în toată lumea, săvârşind
minuni, întorcând pe păgâni de la închinarea idolilor şi aducând la
credinţă de la oameni simpli la împăraţi.