Băsescu împotriva ROMÂNIEI!

Recent, în cadrul vizitei oficiale efectuate în Republica Moldova, preşedintele Traian Băsescu a declarat la Cahul, în faţa studenţilor Universităţii de Stat "Bogdan Petriceicu Haşdeu", că este esenţial ca Republica Moldova să-şi continue procesul de apropiere fata de Uniunea Europeană, menţionând, totodata, că semnalele primite din partea oficialilor europeni, in ultimele cinci luni, pe aceasta linie, au fost pozitive. Preşedintele României a mai declarat că, înainte ca Republica Moldova să se apropie de Uniunea Europeană, aceasta trebuie să reformeze multe din instituţii sale, sens in care a si afirmat ca " Moldova a stat mult timp pe loc". Preşedintele României a sustinut că ţara noastră nu priveşte Moldova de pe “un postament”, deoarece "România are încă mult de evoluat". "În Moldova , trebuie să domine concurenţa în economie", a mai adăugat Traian Băsescu. Referindu-se la sistemul educaţional, preşedintele tarii noastre a mai sustinut că “esenţa trebuie să fie schimbul de dascăli şi experţi”, pentru ca "sistemul de educaţie a fost bazat pe transfer de cunoştiinţe".

Mai mult decât aceste sustineri de ordin politic, la Chişinău, preşedintele Traian Băsescu a anunţat că România va oferi un sprijin financiar nerambursabil Republicii Moldova în valoare de 100 milioane de euro, banii urmand a fi destinaţi proiectelor de infrastructură în educaţie şi pentru proiecte de importanţă locală. Sunt oare aceste declaraţii ale unui preşedinte considerat, înainte de alegeri, preşedinte jucător, unele parsive, in contextul in care ţara pe care o conduce se confrunta cu sindicaliştii din învăţământ, din sanatate, din administratia publica locala, care cer cu disperare ca grilele de salarizare să fie cu adevărat unitare şi nu discreţionare? Totul se intampla aici, în frumoasa Românie, unde dascălii sunt jigniţi şi trataţi drept o categorie inferioară, aşezată la coada clasamentului atunci când e vorba de remunerare, în timp ce pensionarii se chinuie să-şi achite întreţinerea calculându-şi pe fiecare zi cu multă atenţie pâinea si medicamentele cele de toate zilele. Aici, în Romania, unde nu mai vorbim de instituţiile statului, care sunt sufocate de potăile mov-portocalii din fruntea unor ministere si judeţe, care vor înghiţi milioane de euro, fiind remuneraţi în funcţie de efortul din campania electorală. Da, declaraţiile preşedintelui acestei Românii, sunt de-a dreptul strigătoare la cer, totul pentru a te da preşedintele unui mare stat european, când, de fapt, te confrunţi cu cea mai drastică scădere economică din ultimii 20 de ani!

Suntem prea loviţi de soartă sau de politica făcuta de Miticii români de pe malul Dâmboviţei, pentru a ne permite mofturile preşedintelui nostru jucător, în contextul în care am luat bani cu dobândă de la FMI. Putem sa facem, astfel, pomeni doar pentru a ne da mari şi tari, când de fapt suntem recunoscuţi în întreaga Europă pentru lipsa coloanei vertebrale, chiar şi când este cazul Republicii Moldova, unde sunt fraţii noştri din coasta Rusiei păstratoare de rezerve imense de cantităti de petrol şi gaze naturale.

Pe linia sărăcirii naţionale, Guvernul Romaniei, sub directa coordonare a preşedintelui jucător, a găsit şi o soluţie pentru ieşirea ţării din criză, adică impozitarea amărâtelor de pensii, pentru care pensionarii au contribuit zeci de ani la bugetul statului, unde au plătit fără îndoiala şi acel impozit cu vârf şi îndesat. Dacă mai adăugăm şi mărirea vârstei de pensionare, care se preconizează a fi pe la 67 de ani, vom ajunge ca să mâncăm în cel mai fericit caz pensii doar doi- trei ani, câteva luni sau nici măcar o zi, asta deoarece vârsta medie de viaţă în România este sub 70 de ani. Dar, pentru ca lucrurile să fie complete şi să ne revenim, s-a mai găsit, în sfârşit, o soluţie salvatoare pentru ieşirea din criză: plătirea diferenţiată, în funcţie de venit, a alocaţiei pentru copii. Asta da măsură europeană, la care cu siguranţă nici Ceauşescu nu s-a gândit. E de-a dreptul stupefiant, uluitor, unde s-a putut ajunge, cu un guvern si o viziune politică de criză, ambele surori cu nebunia şi nepăsarea faţă de propriul popor. Cât să mai tai din 42 de lei, cât este în prezent alocaţia pentru copii, ceea ce înseamnă exact 10 euro, în timp ce în ţările Uniunii Europene, din care şi noi facem parte, cuantumul alocaţiei este de câteva sute de euro, la nivelul unui salariu mediu în România.

Toate acestea se pot numi, simplu, sfidarea României şi a celor 21 de milioane de locuitori care au mai rămas în ţară şi care au aşteptat ca în decembrie 2009 să înceapă o nouă viaţă, însă nu pe lumea cealaltă. Prin această atitudine tovarăşul preşedinte al tarii noastre, care patroneaza toate aceste tovarasii guvernamentale, cu banii populaţiei sărăcite, a reuşit să dea un dos de palmă, în sfârşit, şi ROMÂNIEI .

C. R.