Se spune că într-o zi a venit la Bucureşti preşedintele S.U.A. George W. Bush. Intr-o zi ploioasă de toamnă târzie. Privind cerul patriei noastre a văzut curcubeul. Ne-am trezit halucinând. Atunci s-a hotărât monopolizarea culorilor curcubeului de spectrul politic autohton. Roşu l-a luat P.S.D.-ul. Oranj sau portocaliul l-a luat P.D.-L.-ul. Galbenul a revenit P.N.L.-ului. şi aşa mai departe. Era păcat ca după ce împărţiseră totul pe pământ aleşii noştri să nu împartă şi cerul. Noi trăind de fapt într-un univers paralel, unde totul este posibil, unde totul scapă logicii umane, locatari ai unui suprarealism care permite o altă logică, alte posibilităţi combinatorii şi o permanentă răsturnare a perspectivei. Timpul se dilată, are propria lui inteligenţă şi coerenţă interioară, din care noi sălăşuitorii acestui teritoriu nu pricepem nimic, expansiunea lui într-un plan anterior este urmată fie de fragmentare fie de tărăgănare. Din păcate acum ne aflăm într-o perioadă de „muţenie a luminii”, când peste formele de relif, în văzduh şi în mintea oamenilor se strecoară insidioasă tema de timp mort, încremenit într-o uitare colectivă, amorfă.
Cei îmbrăcaţi în lumina dominatoare a zilei (Exponenţii culorii dominatoare ) uită instantaneu care le este menirea odată ce au ajuns pe culme. În aceste condiţii lupta pentru păstrarea memoriei vii a faptelor, desfăşurat prin repetarea la nesfîrşit a mesajului oral sau scris motivat de sentimentul disperat al pierderii legăturii sacre între semnificat şi semnificant.
Îndrăgostiţi de o himeră şi prinşi fără speranţă în mlaştina perfidă şi necruţătoare, muritorii de rand, s-au învăţat să aştepte miracolul zâmbind tâmp, sperând să aibă parte de el, numai că atunci când el se va produce vor fi incapabili să-l mai conştientizeze. Abia atunci vor apare martorii care vor înregistra şi vor transmite colectivităţii întreaga poveste. Din nefericire fiecare martor va transmite evenimentul aşa cum îl vede el, funcţie de culoarea curcubeului pe care o apără, denaturând fiecare cum poate şi în ce direcţie este orientat. Lăstarii de ruşinătate vor fi îngropaţi adânc sau vor fi expuşi ostentativ funcţie de interes.
Până şi descrierea unor banale fapte cotidiene (lupta cu viscolul, cu frigul, cu ploile, cu seceta, etc.) capată conotaţiile irizaţiilor aleşilor noştri. Cod galben, portocaliu sau roşu după caz. Nu au uitat de nimic. Poate doar pe noi ne-au lăsat să respirăm puţin în aceată lungă perioadă de acalmie a luminii!
Vergil Fudulu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu