Din nou romanii vor trai o luna de promisiuni, visand cu ochii deschisi la o viata usoara unde vom avea din abundenta locuri de munca si strazi asfaltate cu apa, canalizare si gaze. Cam asa arata toate campaniile electorale cu gogosi pe care romanii le asteapta de peste un sfert de veac.
Asteptarea este ocupatia de baza pe care nu o impoziteaza statul, insa nu ar fi rau daca s-ar pune impozit pe ea si pe promisiuni. Cu siguranta veniturile ar fi mai mari decat cele obtinute din ceea ce produce actualmente Romania. Cea mai distrusa zona a ramas cea din sudul tarii, Oltenia, locul unde timpul s-a oprit.
Ne intrebam ce vor mai promite in aceasta campanie, cate fabrici vor construi, cate sute sau mii de kilometri de drumuri vor face si cu cat vor creste salariile si pensile anemice pentru unii si atinse de obezitate la altii care au avut ca profesie interceptarea discutiilor private si trasul cu urechea la vecin sau prieten.
Oltenia a ramas rusinea tarii, iar unele sate din Dolj , multe la numar, arata ca acum 2000 de ani, triste, imbatranite, cu oameni care numara cate zile sau ore le-au mai ramas pana cand postasul le va aduce iar pensia pe care o distribuie pe facturi si o mancare ieftina care trebuie sa le ajunga 30 de zile.
Oare asta este adevarata democratie sau capitalism occidental, oare asta si-au dorit romanii...cu siguranta NU.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu