VIDEO
Astazi Primaria Mun. Calafat a depus o coroana la monumentul din Centrul civic al Calafatului. Cativa cetateni dornici de a sarbatori in aceasta zi au asteptat degeaba sa se auda hora unirii . Municipalitatea calafetean nu a organizat nimic pentru aceasta zi.
ISTORICUL ZILEI
Unirea celor
două principate a fost un proces care a început în 1848, bazat pe
puternica apropiere culturală și economică între cele două țări.
În anul 1848 s-a realizat uniunea vamală între Moldova și Țara
Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv
Gheorghe Bibescu.
În Moldova, Alexandru Ioan Cuza a fost
ales domnitor în unanimitate, la 5 ianuarie 1859, reprezentantul
„Partidei Naționale”, urmând ca ulterior într-o ședință
secretă a Adunării, deputatul Vasile Boerescu a propus la 24
ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, aceasta
fiind acceptată în unanimitate. Faptul împlinit la 24
ianuarie 1859 era considerat de Poarta Otomană și de Austria
drept o încălcare a Convenției de la Paris, însă în textul
Convenţiei din 1858 nu se stipula ca domnii aleși în cele două
Principate să fie persoane separate,
În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două
țări, Alexandru Ioan Cuza a unificat Parlamentul și
Guvernul, realizând unirea politică, iar după înlăturarea sa de
la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron
a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. Prin Constituția
adoptată la 1 iulie 1866, Principatele Unite încep să se
numească oficial România pentru ca la 1 decembrie 1918
s-a înfăptuit Marea Unire a Transilvaniei
cu România creându-se actualul stat.
Alexandru Ioan Cuza, înfăptuitorul unirii
de la 24 ianuarie 1859 se trăgea dintr-o veche familie de
moldoveani, din părţile Fălciului, familie de cluceri, spătari,
comişi, ispravnici. Cuza s-a născut la 20 martie 1820. A
învăţat până în 1831 la Iaşi, unde a avut colegi pe câţiva
dintre viitorii săi colaboratori, între ei Vasile Alecsandri. E
trimis apoi la Paris, unde îşi ia bacalaureatul în litere. S-a
întors apoi în ţară şi a intrat în armată. S-a căsătorit în
1844 cu Elena Rosetti. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza în timpul
evenimentelor din 1848 Cuza a fost în primele rânduri. A luat
cuvântul la adunarea de la hotelul „Petersburg” din
Iaşi, cerând înfăptuirea unor reforme democratice. Printre
fruntaşii adunării arestaţi din ordinul domnitorului Mihai Sturza
s-a aflat şi Cuza; a reuşit apoi să scape de sub pază şi să
fugă în Transilvania. Cuza are ocazia să participe la Marea
Adunare de la Blaj de la 3/15 mai 1848, după care se retrage în
Bucovina. În timpul domnitorului Grigore Ghica s-a reîntors în
ţară şi în perioada pregătirii Unirii îndeplinea funcţia de
pârcălab de Galaţi. Ca forma de protest faţă de falsificarea
alegerilor pentru adunările ad-hoc din Moldova, Cuza şi-a dat
demisia din funcţia de pârcălab. Patriot cu idei liberale, nu
radicale însa, Cuza a fost acceptat chiar şi de partizanii
celor doi Sturza care candidau susţinuţi de conservatori. La 5
ianuarie 1859, el a fost ales cu unanimitatea voturilor deputaţilor
prezenţi în Moldova.
Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, deși scurtă (1859-1866), a fost perioada de maximă dezvoltare a României moderne. Prin recunoașterea Unirii depline, crearea primului Parlament unic al României si al primului guvern unitar, prin reformele sale: adoptarea primei Constituții românești, reforma electorala, secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrara, a învățământului, domnia lui Alexandru Ioan Cuza a pus bazele dezvoltării moderne a României.
Primul pas important pe calea înfăptuirii
statului național unitar român a fost făcut la 24 ianuarie 1859,
dar Marea Unire a avut loc în 1918 în Alba Iulia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu