Sfantul Ierarh Nicolae- 6 Decembrie 2012

Sfantul Ierarh Nicolae s-a nascut in localitatea Patara din Asia Mica, in a doua jumatate a secolului al III lea. Participa in calitate de episcop la primul sinod ecumenic tinut la Niceea in anul 325. Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform careia Iisus Hristos nu este Fiului lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. La acest sinod este recunoscut drept un mare aparator al ortodoxiei. Atat de puternic a argumentat Nicolae si atat de incapatanat a fost Arie, incat, ingrijorat de ruptura care se putea face in Biserica, viitorul sfant i-a dat ereticului o palma in cadrul sinodului. De la palma Sfantului Nicolae a ramas obiceiul ca, in 5 decembrie, celor neascultatori sa li se dea o joarda in semn de avertisment. 
 

In colindele romanesti se canta, in plina iarna, despre florile dalbe, flori de mar. Daca ne intrebam de ce de mar, trebuie sa stim ca batranii nostri cunosteau ca acea joarda a Sfantului Nicolae trebuie sa fie una de mar, iar daca aceasta, pusa in apa, va inflori pana la Nasterea Domnului, insemna ca sfantul a mijlocit pentru iertarea celui caruia i-a dat crenguta flori albe.

Sfantul Nicolae a avut masura lucrurilor atat de buna, incat a stiut ca dupa mustrare se cere mangaiere si ca incercarile vietii pot fi pentru unii prea apasatoare. A daruit mult saracilor, a linistit pe intristati, a vindecat cu putere de la Dumnezeu pe bolnavi, aratand lumii slava Tatalui ceresc. A ramas in seama ierarhului Nicolae o poveste adevarata, dureroasa si miscatoare. Zic cei vechi ca, intr-o zi, a aflat Sfantul Nicolae despre un tata din cetatea Mira care, de durere ca nu are zestre suficienta sa-si marite cu cinste fiicele, planuia sa le ia zilele si apoi sa se omoare, ca nu cumva fetele sale sa fie nevoite sa ajunga batjocura barbatilor avuti. Miscat de durerea tatalui si ingrijorat de soarta fetelor si a batranului, Sfantul Nicolae a poruncit slugilor sale sa ia cateva pungi cu galbeni si sa le strecoare in casa familiei aceleia.

Catedrala Sf. Nicolae -Calafat

Moare in anul 340, iar din anul 1087, moastele sale se pastreaza la Bari, in sudul Italiei.

Sfantul Nicolae - etimologia

Nicolae este unul dintre numele personale cele mai indragite si mai raspandite. El este format din cuvintele grecesti: nike - victorie, biruinta si laos - popor, si are intelesul de "om ce face parte dintr-un popor victorios". Sarbatoarea lui are si numele de Sin Nicoara, o posibila derivatie din "Sanctus Nicolaus".

Sfantul Nicolae - Mos Nicolae

In traditiile romanesti Mos Nicolae are atributii straine de statutul sau ierarhic: apare pe un cal alb, aluzie la prima zapada care cade la inceputul iernii, pazeste Soarele care incearca sa se strecoare pe langa el spre taramurile de miazanoapte pentru a lasa lumea fara lumina si caldura, ajuta vaduvele, orfanii si fetele sarace la maritat, este stapanul apelor si salveaza de la inec corabierii si apara soldatii pet imp de razboi.

De Sfantul Nicolae peste 800 000 de romani isi sarbatoresc ziua numelui

Peste 800.000 de romani isi sarbatoresc onomastica de Sfantul Nicolae. Din totalul persoanelor care poarta aceste nume, aproape 538.500 sunt barbati (Nicolae, Niculai, Nicusor, Niculae, Nicu, Nicula, Nicoara), iar aproximativ 280.000 sunt femei (Nicoleta, Niculina, Neculita, Nicolina, Nicola)". Dintre aceste prenume, cel mai raspandit este Nicolae/ Nicolaie, apartinand unui numar de 353.415 barbati, urmat de Nicoleta, prenumele a 191.030 de femei.

Maine, 7 decembrie, facem pomenirea Sfintei Mucenice Filofteia.

În Calafat se va oficia astăzi Sf Liturghie cu sărbătoarea hramului la Catedrala Sf. Nicolae.

Cum a ajuns mana Sf. Nicolae in Bucuresti 

Mâna Sf. Nicolae- București

Conform informatiilor oferite pe parintele Gelu Bogdan, paroh la Biserica Sf. Gheorghe Nou, de la kilometru 0 al capitalei, Sfantul Nicolae facatorul de minuni a adormit intru Domnul la inceputul secolului al IV-lea si a fost inhumat in Mira Lichiei, de unde era originar si unde a pastorit ca ierarh. Prin anul 1087, niste negustori italieni i-au deschis mormantul, au luat moastele si le-au dus la Bari, in Italia. Mai tarziu, un calator valah a obtinut mana dreapta a sfantului, pe care a adus-o la bordul unei corabii la Constanta. A daruit mana Sf. Nicolae Mitropoliei din Bucuresti. Voievodul Mihai Viteazu a ferecat sfintele moaste cu aur, argint si nestemate si le-a daruit Manastirii Sf. Gheorghe Nou din Bucuresti, unde s-au pastrat pana in 1993. Moastele mainii Sf. Nicolae erau asezate intr-o caseta de aur de 24 de carate. In 1993, doi hoti au patruns in toiul noptii in biserica si au furat sipetul cu moastele, cat si epitaful brodat cu fir de aur de la mormantul voievodului martir Constantin Brancoveanul, din interiorul lacasului, cu intentia sa le comercializeze. Cei doi hoti au taiat caseta de aur, dar au fost prinsi, judecati si condamnati pentru fapta lor. Mana Sfantului Nicolae a fost reasezata intr-o ladita de argint, unde se odihneste intru Domnul si azi si poate fi venerata de pelerini. Epitaful a fost si el recuperat si asezat la locul lui in biserica. La catva timp de la cele intamplate, unul din hotii care au furat sfintele moaste a murit in inchisoare, chiar in ziua de 6 decembrie, de Sfantul Nicolae. 

Tradiții și obiceiuri de Sfântul Nicolae

Miercuri seara, în ajunul sărbătorii de Sfântul Nicolae, copii, dar nu numai ei, se pregătesc de a primi daruri, în special dulciuri. Sf. Nicolae este unul dintre cei mai populari și iubiți sfinți ai creștinătății, datorită multelor minuni săvârşite atât în timpul vieţii, cât şi după moartea sa, fiind supranumit “Făcătorul de Minuni”, păstrând şi rolul de Moş pentru copii.

Tradiţia spune că Moş Nicolae aduce cadouri dulci copiilor cuminţi, dar tot el îi “pedepseşte” pe cei leneşi şi neascultători, care nu găsesc dimineaţa decât o nuieluşă. Acesta nu este însă singurul obicei legat de ziua Sf. Nicolae.

Tot tradiţia spune că nuieluşa cu care este lovit neascultătorul trebuie să fie de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Naşterea Domnului (Crăciun), înseamnă că sfântul “a mijlocit” iertarea celui care a fost lovit.

Sfântul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirei Lichiei, s-a născut în localitatea Patara din Asia Mica, în cea de-a doua jumătate a secolului al III-lea. La primul sinod ecumenic ţinut la Niceea, în anul 325, acesta a fost recunoscut drept un mare apărător al ortodoxiei. Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. Sfântul, îngrijorat de o posibilă ruptură care putea avea loc în Biserică, i-a dat ereticului Arie o palmă. Astfel, potrivit bisericii, de la palma Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca, pe 6 decembrie, cei neascultători să fie loviţi cu joardă în semn de avertisment.

Sfântul ierarh Nicolae a murit în anul 340, iar din anul 1087, moaştele sale sunt păstrate la o biserică ce-i este dedicată, în Bari, în sudul Italiei.

 În tradiţiile româneşti, Sfântul Nicolae apare pe un cal alb, aluzie la zăpada care cade în luna decembrie; păzeşte soarele, care încearcă să se refugieze pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină şi căldură; este iscoadă a diavolului; stăpâneşte apele, fiind patron al corăbierilor pe care îi scapă de la înec; apără soldaţii în război, motiv pentru care aceştia îl invocă în timpul luptelor; ajută văduvele, orfanii şi fetele sărace care vor să se mărite.

 ”Minunile săvârşite de Sfântul Nicolae, precum învierea celor trei copii omorâţi de un hangiu sau salvarea de la naufragiu a unor corăbii, sunt binecunoscute. De aceea Sf. Nicolae a fost ales ca ocrotitor al copiilor, dar şi al marinarilor, al brutarilor, al fetelor fără zestre, al victimelor sistemului judiciar.

 Una din legende povesteşte cum a fost odată un om sărac, care avea trei fete, dar care nu avea bani să le dea zestre şi să le salveze astfel de la sclavie. Pe măsură ce fetele se apropiau de vremea măritişului, teama omului creştea. Până când, într-o noapte, i-a fost aruncat pe coş un sac de galbeni. La fel şi în următoarele 2 nopţi (câte un sac de galbeni pentru fiecare din fete). Şi astfel, bărbatul şi-a putut salva copilele de la scalvie. Se crede că banii i-a primit de la un om bogat, Sf. Nicolae, care şi-a dat toată averea celor săraci.

În Franţa…Moş Nicolae vine tot în noaptea de 5 spre 6 decembrie. Povestea spune că trei copii s-au pierdut într-o pădure şi au fost găsiţi de un personaj rău, care i-a dus în cabana lui şi i-a ţinut la sărat într-un butoi timp de 6 ani. Cu ajutorul Sf. Nicolae, copii au reuşit să se întoarcă acasă, iar de atunci, acesta este recunoscut drept protectorul familiilor.

În Țările de Jos, legenda spune că în  săptămânile dinaintea zilei de Sf. Nicolae, 6 decembrie, acesta călătoreşte prin ţară pentru a vedea care copil e cuminte şi care nu (se duce în şcoli, spitale, magazine, chiar şi acasă). Copii au cântecele speciale şi îşi pun cizmuliţele lângă uşă sau la geam, împreună cu un desen, o listă de dorinţe, şi ceva morcovi şi fân pentru caii Sf. Nicolae. A doua zi, găsesc mici cadouri ori dulciuri, sau cărbuni şi sare (dacă n-au fost cuminţi).