SFANTUL NICODIM DE LA TISMANA -26 decembrie

Unul din reprezentantii de frunte ai isihasmului pe pamantul romanesc a fost Sfantul Nicodim de la Tismana.Cine a fost acesta? Stirile care le avem in legatura cu originea, copilaria, tineretea si intreaga viata a lui Nicodim pana la venirea lui in Tara Romaneasca sunt foarte sarace. Multi istorici l-au socotit ca fiind grec de neam, sau grec dupa tata si sarb dupa mama, chiar inrudit cu cneazul Lazar al Serbiei. Altii, intre care si marele carturar Nicolae Iorga, sustin ca se tragea dintr-o familie de macedoromani din jurul orasului Prilep, din Macedonia. Asa se explica de ce a venit in partile noastre si s-a aratat atat de mult legat sufleteste de poporul roman. cunoscand cativa calugari de la Muntele Athos, a plecat cu ei in ascuns, renuntand la toate bogatiile si maririle care l-ar fi asteptat in tara lui. S-a oprit la manastirea Hilandar, unde egumenul l-a primit ca “frate”. Noul ucenic al Athosului invata aici temeinic limbile greaca si slavona, dar culege si multe invataturi din scrierile Sfintilor Parinti si ale scriitorilor bisericesti. Credinta lui jertfelnica, dragostea lui fata de toti, ravna spre cele bune si folositoare, smerenia, posturile si rugaciunea neincetata, l-au facut cunoscut tuturor, incat la vremea cuvenita, dupa trei ani de ucenicie, a primit ingerescul chip al calugariei, primind numele Nicodim. A fost hirotonit ierodiacon, iar la scurt timp preot ieromonah. Pretuit de toti, dupa trecerea la cele vesnice a egumenului, soborul manastirii l-a ales in fruntea obstii calugaresti de la Hilandar. S-a dovedit si in aceasta slujire un neintrecut gospodar si bun indrumator al calugarilor, ostenind zi si noapte alaturi de ei, in posturi si rugaciuni, in copierea de manuscrise si alte indeletniciri potrivite cinului calugaresc. Dorind insa o viata mai linistita, cuviosul Nicodim a plecat in ascuns de la Muntele Athos si a venit in regiunea Cladova, la locul numit Saina, in apropiere de Dunare (in fata orasului Drobeta, Turnu Severin de azi). Impreuna cu ucenicii care s-au strans in jurul lui, a ridicat acolo o bisericuta cu hramul Sfanta Treime. Traditia populara sarbeasca ii atribuie si intemeierea manastirilor Vratna si Manastirita, in regiunea Craina. Dar la scurt timp, aceasta regiune a fost ocupata, pentru cativa ani, de regele Ungariei Ludovic cel Mare, incepandu-se de indata si o puternica lucrare de raspandire a catolicismului, dusa de calugari franciscani. In aceste imprejurari, cuviosul Nicodim a trecut in tinuturile invecinate din nordul Dunarii, pe pamant romanesc. Aici a ridicat o alta manastire, la Vodita, probabil pe locul unei asezari sihastresti mai vechi, ca un centru de aparare ortodoxa la frontiera cu statul maghiar catolic. Cea mai veche mentiune despre prezenta lui Nicodim in Tara Romaneasca se face intr-un hrisov al domnitorului Vladislav (Vlaicu) Voda din anul 1372, prin care oferea o seama de danii manastirii Bodita, zidita si zugravita din indemnul lui Nicodim, “cu munca sa si a fratilor” si cu cheltuiala domnitorului. Patriarhul Filotei a acordat cuviosului Nicodim rangul de arhimandrit, cu dreptul de a sfinti biserici, precum si particele din moastele Sfintilor Ignatie Teoforul, Ioan Gura de Aur si ale mucenicului Teofil, care se pastreaza pana azi, ca odoare de mare pret, la manastirea Tismana.

RACLA CU MOAŞTELE SF. NICODIM

Cuviosul Nicodim nu a putut ramane prea mult in linistea manastiri Vodita. Inca inainte de anul 1376, tinutul Severinului, in care era situata si manastirea, a fost ocupat de regatul maghiar. In aceste imprejurari, a pornit in cautarea unui loc mai potrivit pentru a ridica un nou asezamant de viata calugareasca. Acest loc a fost gasit in partile de nord ale Olteniei, pe valea raului Tismana, la poalele muntilor. Se pare ca, datorita felului in care si-a indeplinit misiunea incredintata la Constantinopol, s-a bucurat acum si de anumite ajutoare materiale din partea cneazului Lazar al Serbiei. Lucrarile de zidire au durat mai multi ani, sub domnitorii Radu I (C. 1377-c.1383) si Dan I (c.1383-1386), care au si oferit o seama de danii. Un fapt imbucurator a fost acela ca prin anii 1383-1384 Severinul a reintrat in stapanirea Tarii Romanesti. Cuviosul Nicodim a putut astfel sa preia si conducerea manastirii Vodita. In felul acesta, a carmuit cu vrednicie amandoua manastirile, pana la moarte. Traditia ii mai atribuie si ridicarea primelor asezari manastiresti de la Topolnita (langa Vodita), Cosustea – Crivelnic, Gura Motrului si Visina, toate in Oltenia, precum si Prislopul, in Tara Hategului. Adevarul este ca acestea au fost ctitorite de ucenici de-ai sai, dar in ele s-au tinut aceleasi randuieli de viata monahala pe care le-a introdus el la Vodita si Tismana.

Manastirea Tismana

Pentru ultima oara este pomenit in viata la 23 noiembrie 1406, la Tismana, cand Mircea Voda cel Batran a dat un nou hrisov manastirii si “parintelui si rugatorului domniei mele, popii Nicodim”. Peste o luna, la 26 decembrie 1406, cuviosul Nicodim a fost chemat de Domnul la Sine. A fost ingropat in mormantul dinainte pregatit in apropierea bisericii manastirii Tismana, care se vede si azi. Indata dupa moarte, la mormantul sau s-au petrecut fapte minunate, mai ales vindecari de boli, semn ca Dumnezeu il invrednicise cu cununile sfinteniei. Cuviosii calugari din obstea Tismanei le-au scos si le-au pus intr-o racla, care a fost asezata cu cinste in biserica manastirii. Traditia spune ca, dupa mai multi ani, fiind in primejdie de a fi luate, Sfantul Nicodim s-a aratat in vis unui calugar, apoi egumenului, poruncindu-le sa-i ascunda moastele, lasand numai un deget de la mana pentru mangaierea credinciosilor. Ele au fost ascunse in locuri tainice, dar cu timpul li s-a pierdut urma, incat astazi nu se stie unde sunt. La manastirea Tismana se mai pastreaza doar degetul de care am pomenit si cateva obiecte care i-au apartinut: o cruce de plumb, un epitrahil si o bedernita.

Manastirea Tismana

 Pentru viata sa imbunatatita, ca si pentru minunile sale si multele sale osteneli intru slujirea lui Dumnezeu si a credinciosilor, Sfantul Nicodim este praznuit cu evlavie in fiecare an la 26 decembrie, a doua zi de Craciun, cand este si sarbatoarea numita Soborul Maicii Domnului. Slujba lui apare, la aceasta data, aproape in toate Mineiele pe luna decembrie, care s-au tiparit in limba romana. Anumiti imnografi au alcatuit apoi Acatistul si Paraclisul Sfantului Nicodim. Chipul sau este zugravit in multe biserici romanesti, mai ales din Oltenia. In fiecare biserica ortodoxa preotii savarsesc Sfanta Liturghie in amintirea Sf. Nicodim de la Tismana - Ocrotitorul Mitropoliei Olteniei.