Apele și nămolul cu calități terapeutice deosebite din Gighera sunt neexploatate de zeci de ani. Astăzi, în apa provenită de la izvoarele minerale din comuna doljeană se bălăcesc nestingherite rațele și gâștele localnicilor.
În comuna Gighera din județul Dolj există izvoare de ape minerale cu indicații terapeutice, care pot fi folosite atât pentru cură internă (reumatism, nevralgii, gută, boli gastrointestinale, renale, afecțiuni ale sistemului nervos periferic, gastro-duodenite periferice hiposecretorii, enterocolite cronice, colecistite cronice, dischinezii biliare), cât și pentru cură externă (afecțiuni posttraumatice ale membrelor, boli reumatice degenerative – spondiloze, poliartroze, arterite și artrite, boli ale oaselor și mușchilor, afecțiuni dermatologice cronice, afecțiuni ale aparatului genital, sechele postoperatorii etc.). Proprietățile curative ale acestor ape au fost confirmate în urmă cu mai bine de un secol, însă oamenii locului, chiar dacă nu aveau cunoștințe medicale, le foloseau de sute de ani pentru a se vindeca sau a se feri de boli.
În zonă circulă o legendă despre puterile miraculoase ale acestor ape. Se spune că într-o bună zi un arendaș, în timp ce se plimba pe moșia Brâncovenilor, de care la acea vreme aparținea și Gighera, a simțit miros de sulf și a oprit calul la unul dintre izvoare. Pentru că știa despre efectele benefice ale sulfului, arendașul și-ar fi adus nevasta care „suferea de picioare“ să se scalde în această apă. După mai multe băi, nevasta arendașului s-a vindecat, iar de atunci acest izvor se numește „Izvorul cucoanii“.
Dincolo de legendă, calitatea apelor de la Gighera a fost testată ani la rând de localnicii suferinzi. Vestea a ajuns repede și în alte localități. „Pe timpul bunicilor noștri se dusese vorba în țară despre puterea miraculoasă a nămolului de aici. Îi aduceau pe oameni cu targa sau în cârje și plecau pe picioarele lor, aproape jucând, dansând“, a povestit Vasile Berceanu, un localnic.
Povești despre oameni veniți de departe pentru a se trata auzim la tot pasul. „Mi-a povestit cineva că aveau o bătrână, de vreo 82 de ani, suferindă de ulcer. Îi spuseseră doctorii că fără operație nu mai scapă, dar nu pot să i-o facă pentru că este în vârstă. Au auzit de apele astea. Au venit să ia apă de aici, să încerce. După câteva luni de tratament cu apă de la izvor, bătrâna a mai dus-o zece ani, fără operație, fără nimic“, a spus Vasile Berceanu. Chiar el este un consumator al apei de izvor pentru cură internă, dar și al nămolului care tratează reumatismul. „Eu beau apă proaspătă de izvor de 15 ani. Aveam probleme cu stomacul. Luam medicamente, dar degeaba. Cum am început să beau apă din asta parcă mi-a luat cineva boala cu mâna. Nu mai am nevoie, dar m-am obișnuit și beau mereu. Am început cu un pahar și acum consum un litru. Nu-mi mai place cea din fântână. A băut și medicul din sat. I-a prins bine. Îmi zicea: «Domnule, zici că e pansament. Dă rezultate mai bune decât medicamentele». Vin oameni din toată zona, din județ, chiar și străini“, a mai spus Vasile Berceanu.
L-am întâlnit la izvor și pe Cornel Stoene Stan. Venea de la Măceșu de Jos. „Apa este bună pentru stomac. Am auzit de calitățile acestui izvor de la lumea din sat. Am început să fac cura cu apă de la Gighera de jumătate de an și mă simt foarte bine. E mai bună decât apa de la Olănești, care e cu bani“, a mărturisit Cornel Stoene Stan.
Despre puterile vindecătoare ale nămolului și a apei de izvor au auzit și străinii. Așa se face că vara se instalează cu corturile pe izlazul din comună, în apropierea zonei cu nămol. „Au venit și francezi la nămol. Au stat toată vara cu cortul pe izlaz. Nu au vrut să vină în comună. S-au dat cu nămol și au plecat mulțumiți. Alt străin a lăsat căruciorul în care a venit la bătrânul care l-a primit în gazdă. A plecat mulțumit până la Dumnezeu. Juca de bucurie când a plecat“, au mărturisit localnicii.
„Se duc milioane de metri cubi pe apa sâmbetei“
Din păcate, astăzi, în apa provenită de la izvoarele minerale din Gighera se bălăcesc nestingherite rațele și gâștele localnicilor, iar pe terenul cu nămol terapeutic pasc de voie caii și vacile. Localnicii glumesc pe seama nepăsării și ignoranței: „Nici o rață sau gâscă din Gighera nu va suferi de reumatism“. Privesc, însă, de cele mai multe ori cu neputință la izvoarele cu calități terapeutice.
„Se duc milioane de metri cubi pe apa sâmbetei. Ce păcat! Izvorul curge întruna. Baltă, canale, papură, trestie în loc de sănătate. Nu ne aude nimeni, nu ne întinde nimeni nici o mână de ajutor. Alte prostii se fac în țară. Aici nu investește nimeni. Nu pentru comună, pentru oameni. Păcat! De sănătatea noastră nu se interesează nimeni. Suntem doar buni de muncă și de plătit impozite, taxe la stat. Până la urmă ne-o ajuta și pe noi cineva. Eu sper până mor“, a spus Vasile Berceanu.
Până când izvoarele vor fi captate și Gighera va deveni stațiune de tratament, oamenii vin cu bidoanele în timpul verii la izvorul cu apă pentru curele externe și se tratează acasă. „Punem apa la soare și toată vara facem băie în ea. Vin de la Călărași, Dăbuleni, Băilești, Caracal, dar de unde nu vin, căci fără să dai un ban faci tratament“, au spus localnicii.
O stațiune la Gighera, un vis neîmplinit
Soluții pentru captarea izvoarelor și terminarea construcțiilor băilor începute în perioada interbelică par să nu se găsească. Interes a existat de-a lungul timpului, dar până în prezent nici un proiect nu a fost finalizat. Nu demult, bulgarii au încercat să găsească o soluție prin intermediul Programului de Cooperare Transfrontalieră România-Bulgaria 2014-2020. Nu a fost însă posibil. „Terenul pe care se află clădirile ridicate în perioda interbelică a fost concesionat în 2009. Am constatat că sunt litigii cu persoana care le-a concesionat. Am contactat un avocat și vrem să deschidem acțiunea în instanță pentru reziliere. În momentul în care vom redeveni proprietari vom putea spera la realizarea unui proiect comun româno-bulgar. Nimeni nu a știut să exploateze și să beneficieze de pe urma efectelor acestor izvoare“, a precizat Florea Neacșu, primarul comunei Gighera.
Printre ruine își găsesc astăzi adăpost câinii, iar gunoaiele tronează la tot pasul. Până când lucrurile vor intra pe un făgaș normal, rațele și gâștele localnicilor vor continua să se scalde în apele cu efecte terapeutice, iar străinii ne vor privi în continuare cu nedumerire.
Istoria izvoarelor de la Gighera
Calitatea apelor de la Gighera a fost descoperită întâmplător în anul 1880 de medicul primar al satului care, trecând prin Gighera, a cerut apă de băut unui localnic, iar acesta i-a adus apă dintr-un gropan de pe fâșia de teren din marginea de răsărit a satului. Medicul a constatat că apa pe care a băut-o este apă minerală, iar doi ani mai târziu la Gighera a fost trimis chimistul Eni Baci care a stat o săptămână și a realizat primele analize privind proprietățile minerale ale apelor. În anul 1890, Ministerul Domeniilor l-a trimis pe vestitul medic C.I. Istrati, directorul Episcopiei Așezămintelor Brâncovenești, care a cercetat compoziția apelor și a constatat că au o concentrație de clorură sulfuroasă și de iod puternică. În anul 1923 s-a constituit o societate în nume colectiv, formată din localnici și denumită „Băile Minerale Gighera“. Se construise un bazin betonat, cabine și instalații de încălzire, iar zona era cunoscută nu doar în toată țara, ci și în Europa. Pentru că devenise și o afacere profitabilă pentru comunitate, în perioada 1927-1930 mai multe unități bancare, printre care și Banca Marmorosch, au făcut o serie de propuneri pentru a prelua în administrare banii băilor, dar toate demersurile au fost refuzate de către localnicii din Gighera. În anul 1945 au început lucrările de transformare a satului Gighera în stațiune balneară, dar în 1950, odată cu schimbarea regimului, construcția a fost abandonată, iar ceea ce se realizase în perioada interbelică a fost lăsat în paragină.
preluare: Gazeta de Sud
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu