Cu burta goală spre Uniunea Europeană

Au trecut douăzeci de ani în care România a bătut pasul pe loc sau chiar a dat înapoi în unele cazuri, situaţia financiară devenind de la an la an mai precară şi mai nesigură decât pe vremea răposatului. Nu plângem comunismul, însă nici nu sărim în sus de bucurie că a venit capitalismul. Pentru Estul Europei foamea şi frica zilei de mâine au rămas cap de afiş înaintea marilor realizări ale democraţiei care nu se văd din păcate decât în buzunarul unor privilegiaţi politic. Noi n-am reuşit să consolidăm clasa de mijloc, iar cea favorizată care a făcut peste noapte miliarde de euro a jucat tot timpul în careul celor aflaţi la guvernare. Toţi care s-au perindat pe la cârma ţării şi-au umplut conturile şi din când în când, aşa de ochii alegătorilor, au mai scăpat mărunţişul şi în plasele de plastic destul de uşoare ale celorlalte categorii sociale. Au făcut milioane jmecherii care au investit nu în industrie sau agricultură, ci în steguleţele de campanie care la scurt timp le-au adus sume în euro cu multe zerouri în coadă, căpătând statutul de mari investitori, oameni care, zic ei, înţeleg economia de piaţă. Da de unde economişti adevăraţi, că ăia săracii când au văzut cum stau lucrurile au fugit din ţară, făcând minuni la marile corporaţii străine. Pe cei buni guvernanţii post-decembrişti i-au gonit din ţară ca nu cumva gloata , norodul să fie trezită din amorţire. Acum cei care au rămas şi vor să trăiască civilizat sunt marginalizaţi, puşi să-şi ocupe timpul cu calcularea facturilor care vin din ce în ce mai mari şi precum turcii curăţă tot din buzunare. Unde e domnilor comisari europeni bunăstarea din Uniunea Europeană pe care ne-aţi fluturat-o ca fiind cea mai sigură organizare economică a lumii? Minciuni ordinare ale unui for European care crede că a găsit elixirul bunăstării. Cel mai slab economist care a citit primul capitol introductiv dintr-o carte de economie poate confirma că şablonul economic este cel mai mare genocid pe care îl poate crea omul, deoarece pe lângă faptul că sărăceşte o naţiune, o şi condamnă în aceelaşi timp la incultură, cruzime şi haos. Este exact ca un leu ţinut fără hrană care este dispus să devoreze orice îi iese în cale. Sărăcia aduce boală, răutate între semeni, fiind afectată mult mai profund structura umană. Apare în faza a doua disperarea care duce la dobândirea bunurilor prin orice mijloace care în mare parte sunt cu siguranţă în afara legilor sociale şi morale. Cineva spunea că sărăcia e mai cruntă decât boala, iar cine le are pe amândouă nu mai poate fi controlat. O societatea nouă se bazează pe încredere, însă Uniunea Europeană în ţările din Est a avut şi are la bază ca principii ignoranţa, prostia şi speranţa absurdă a celor care mai aşteaptă binele. Se ştie pentru ce am fost primiţi în UE, datorită americanilor care au ordonat Uniunii să ne primească pe post de scut antirachetă şi care încă se tem de ruşi sau pe graiul celor bătrâni, pentru carne de tun. E un adevăr trist, dar pentru cei care citesc printre rânduri se poate observa cum se pregăteşte uşor, uşor o demolare a ţărilor cu tradiţie şi istorie pentru ca statele să poată fi cumpărate ca oricare produs expus în prăvălia de la colţ sau în supermarket. Există un plan bine făcut însă puneţi-vă întrebarea de ce Uniunea Europeană vrea să bage banii în drumuri, canalizare şi apă? Pentru a fi noi civilizaţi? Prostii. motivul este imperialist din păcate. Vor ca după ce treptat vor cumpăra aproape toată suprafaţa agricolă şi forestieră să aibă în noul paradis economic, drumuri, apă şi canal, ultimul fiind locul unde dacă nu ne trezim, vom locui în viitorul apropiat.

Cristian Rudăreanu