Evenimente nefericite schimbă viata a milioane de oameni. Asa s-a intâmplat si la mijlocul secolului trecut când niste minţi luminate au curmat mersul firesc a milioane de oameni hotărând sfere de influentă diferite si contradictorii. Cele două lumi s-au despărtit iremediabil printr-o „cortina de fier”. Aceeasi primăvară ne lumina chipurile. A urmat o lungă perioada de concurentă intre cele două lumi. Economice, culturale, politice, estetice, sportive...Intre cele două lumi scrisorile erau cenzurate iar comunicarea se făcea pe căi oculte. Poate o mai bună colaborare ar fi risipit misterul ce se crease. Ni se vorbea doar de „măretele realizări”. Nouă cei ce am rămas aici ni se vorbea doar de căt de bine „este acasă”. Dacă închideam ochii si visam puteam fi la Paris sau oriunde în lume. Dar era suficient ca un securist să treacă pe aproape si să se dezumfle totul. Nu trebuia să ne îmbrăcăm adecvat pentru orice moment al zilei fiindcă eram toti „tovarăsi in suferintă”. Nu munceam pentru profit ci pentru binele comunitătii. De aceea mai păstrăm si acum unele sechele ale îndoctrinării excesive. Din nefericire pentru noi, ceilalti pe care nu-i prinsese „grija fată de om” lucrau pentru profit. Pentru profitul personal. Dar tot producând în exces piata nu a mai putut face fată ofertei. La orizont apărea „criza”. Atunci marii industriasi au hotărât spargerea „cortinei” si lărgirea pietei. Nu o puteau face fără politicieni, acesti actori teribili ai lumii moderne care suferă în exces pentru „voi” dar servesc fără crâcnire pe cei care le plătesc campaniile electorale.
Asa că s-a pornit o campanie dură în numele democratiei. Cei bătrâni se bucurau că „vin americanii” pe care doar speranta revederii cu ei îi mai tinuse în viată. Trecerea s-a făcut pasnic sau sub amenintarea armelor. Uimiti nici nu pricepeam prea bine ce se intâmplă, dar eram bucurosi că intrăm în „democratie”. Voiam libertate!
Cei de aici aveau bani dar nu aveau „produse performante”. Si chiar de nu aveai bani suficienti un credit „cu buletinul” rezolva totul. Ce paradis!
Totusi prima grijă a politicienilor a fost denigrarea produselor autohtone, poate ati auzit de celebrul „salam de soia” ce eram obligati sa-l consumăm înainte. Departe de mine de a fi adeptul vechii orânduiri sociale, dar distrugerea industriei autohtone a fost o comandă expresă a eliberatorilor de sub „cerul rosu”. Intr-o vervă demnă de o cauză mai bună am distrus tot. Chiar si ce era functionabil. Comanda era fermă. Distrugeti tot si îmbogătitivă cum puteti. Politicul va avea grijă să nu pătiti nimic. Si euforici au devastat ca lăcustele tot. Cei ce au mai păstrat căte ceva din economie acum trec mai usor peste criză. Cei ce au devenit din producători mândri in consumatori va fi vai de capul lor. Si tot consumând produse performante, am mai luat si bani cu împrumut.
Din nefericire criza a fost doar amânată, nu evitată. Ca un făcut criza a venit tot de la vest. Locuitorii acestui teritoriu si politicienii pe care îi merită cunosc si ei ce este criza. Măsurile drastice impuse de cei cere le-au dat bani cu împrumut si-i vor inapoi i-au pus în situatie proastă.
E drept, nu mai mâncăm „salam de soia”, doar îl privim; nu mai avem bani cu ce să-l cumpărăm!
VERGIL FUDULU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu