29 mai, 2010

Mama lui Stefan Bugetaru'




Pe o stradă-ngustă
Într-un bloc înalt
Unde bate vîntul şi-i pe jos asfalt
Tânăra nevastă plânge şi suspină
Că-i oprită apa şi nu e lumină,
Şi că la serviciu soţul ei iubit
A plecat la şase şi n-a mai venit.

Orologiu sună , e şapte jumate
Jos la bloc în uşă, oare cine bate?
Eu sunt mamă soacră, sunt făcut covrig,
Vin de la serviciu şi sunt mort de frig.

Tânăra nevastă fuge să-i deschidă
Însă mama soacră, din balcon îi strigă:
-Ora e târzie, eşti un derbedeu,
N-ai adus chenzina, nu-ţi sunt soacră eu.


-Ce sunt eu de vină, dacă soarta-i crudă
C-am muncit ca prostul pe 50%.
Am venit acasă să mă încălzesc
Şi să fac o baie să mă odihnesc.


-Poţi să pleci de-acuma c-ai venit degeaba,
Că nu e lumină şi-i oprită apa
Du-te la serviciu, şi de-a fi să mori,
Vine sindicatul c-un buchet de flori.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu