Peste tot, lumea e nemulţumită şi revoltată, trăind cu teama de a nu se micşora salariile şi pensiile. Pe canalele media, vedem imagini cu greve întregi sau sparte, cu manifestări răzleţe şi care, sigur, nu vor avea nici o singură finalitate. Aceasta deoarece după 1989 cei care au preluat frâiele ţării au furat ca-n codru ca nişte tâlhari de ultimă speţă. Tovarășii postdecembriști, iubitori de funcţie, i-au lăsat pe toţi să radă din economia ţării industria şi agricultura. România avea în perioada anilor 1990 cea mai mare şi mai variată platformă industrială din Estul Europei care sub nici o formă, aşa cum s-a vehiculat, nu a fost o clipă nerentabilă. Existau în acel moment contracte chiar cu Occidentul, iar singura problemă care se rezolva din mers era retehnologizarea, adaptarea la noile cerinţe fireşti, impuse de progresul tehnologic pe care le-au făcut toate ţările.
La noi, a fost mai rentabil pentru baroni să taie fabricile şi să distrugă sisteme de irigaţii din agricultură pentru a vinde pe bani puţini pentru ţară, dar mulţi pentru neamuri. Atunci, s-a terminat şi cu sistemul zootehnic unde s-a făcut prăpăd, oamenii şi-au luat viţeii ca să-i vândă a doua zi la vecinul care avea nuntă, şi toate numai din vina noastră. Acesta este adevăratul motiv pentru care am ajuns acum să stăm cu dinţii la soare şi cu popa după noi ca să-l rugăm pe Dumnezeu, despre care nu ştim cu ce partid ţine, să ne dea şi nou câte o ploaie. Vina a ceea ce vedem acum e mai veche, dar abia acum se văd rezultatele campaniilor electorale de lux unde aveai impresia că România şi-a cumpărat fabrică de făcut euro.
Acum s-a pus cepul pe butoiul din care au curs ajutoarele sociale exagerate. Problema e că mulţi dintre ei primesc acest ajutor chiar dacă au şi alte venituri. Dar acest ajutor reprezintă bani de ciuguleală, că doar pe lângă faptul că șmecherim statul, mai facem ceva mălai pe fier vechi şi pe alte învârteli, iar câteodată, luăm şi de zece ori mai mult, asta e...după sezon. Mulţi dintre cei de la social au super case, maşini de lux şi multe alte prinoase ale democraţiei autentic românească. Dar ca paleta să fie completă, să nu-i uităm nici pe cei pensionaţi pe motive medicale care sunt în multe cazuri extrem de voinici, cu poftă de muncă de rup pământul în două. Unii dintre ei sunt trecuţi în acte ca nevăzători(orbi), dar conduc maşini şi parchează bine chiar şi cu spatele, alţii invalizii, dar alergă după oi pe câmp mai ceva ca tractoarele. Mai mult decât atât aceşti falşi bolnavi, ce pot fi numiţi simplu pungaşi, beneficiază şi de însoţitori, adică încă un salariu în plus plătit tot de stat şi implicit din contribuţiile celor ce muncesc. Şi exemplele pot continua LA NESIMŢIRE chiar şi cu cei care primesc ajutoare pe baza certificatelor de revoluţionari şi pe tot felul de alte chestii inventate după trecerea la NESIMŢIRE, începând cu decembrie 1989.
Cristian Rudăreanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu