Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel se bucură de o cinstire deosebită din partea Bisericii, fiindcă au fost „căpetenii apostolilor” şi „lumii învăţători”, contribuind, prin râvna lor, la răspândirea cuvântului evanghelic în multe părţi ale lumii. Despre Apostolul Petru se ştie că era pescar în Betsaida, la Marea Galileii şi îl chema Simion înainte de a se întâlni cu Iisus. Frate cu Andrei, cel întâi chemat să-l slujească pe Mântuitor, Petru era cel mai vârstnic dintre cei doisprezece ucenici şi, de cele mai multe ori, vorbea în numele acestora, cerându-i Învăţătorului să le explice înţelesul tainelor credinţei. Era cinstit şi plin de cucernicie, gata orcând să se sacrifice pentru Hristos. Cu toate acestea, Petru nu şi-a putut învinge slăbiciunea şi s-a lepădat de trei ori de Domnul, tocmai în momentele dramatice pe când Acesta era batjocorit şi purtat de la Ana la Caiafa. După cea de-a treia arătare a Mântuitorului, Petru redevine Apostol şi îşi mărturiseşte de trei ori dragostea faţă de Cel înviat din morţi. Despre Sf. Petru se spune că deţine cheile Împărăţiei Cerurilor, cele pe care Iisus I le-a făgăduit în timpul vieţii sale pământeşti, după ce a mărturisit că El, este Fiul lui Dumnezeu.
O dată cu Înălţarea la cer a Domnului şi Pogorârea Sfântului Duh, Petru şi-a început dificila, dar nobila misiune de propovăduire a adevărului mântuirii. Pe 29 iunie, anul 67, Petru avea să moară pentru credinţa lui, ca un martir, în timpul prigoanei dezlănţuite împotriva creştinilor de crudul împărat Nero. A fost răstignit pe colina Vaticanului, acolo unde astăzi dăinuie o frumoasă basilică ce-i poartă numele.
Apostolul Pavel fusese un om învăţat, rabin în religia evreilor şi care îi prigonea cumplit pe cei ce îşi mărturiseau credinţa în Hristos şi propovăduiau Învierea Sa. Înainte de a veni la credinţă se numea Saul. În timpul unei campanii împotriva creştinilor din Cetatea Damascului, Iisus i se arată viitorului apostol în chip minunat făcându-l să se lepede de rătăcirea şi ura pe care o nutrise până atunci împotriva acestora. De atunci, Saul, sub noul nume Pavel, a devenit un neînfricat apărător al credinţei creştine şi unul dintre cei mai importanţi ucenici ai lui Hristos. Şi el a murit ca un mucenic, tăindu-i-se capul cu sabia, în aceeaşi zi cu Sfântul Petru. În postul dedicat celor doi martiri nu se mănâncă brânză, ouă sau carne, iar în popor există credinţa că acest post se ţine pentru sănătatea oamenilor şi animalelor, dar şi pentru apărarea de foamete şi grindină. Lunea, miercurea şi vinerea nu se consumă undelemn şi nu se bea vin. Ziua din post în care se dă dezlegare la peşte, chiar dacă aceasta cade miercurea sau vinerea, este 24 iunie când se sărbătoreşte „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”. Creştinii merg în acestă zi cu colivă pentru a-i sărbători pe cei care poartă numele sfinţilor.
Preot Claudiu Marius Cimpoeru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu