Uruguay 1930
Visul Preşedintelui FIFA, Jules Rimet, s-a împlinit când Uruguay a găzduit ediţia inaugurală a Campionatului Mondial de Fotbal, chiar în anul în care serba centenarul. Doar 4 naţionale din Europa s-au aventurat în călătoria peste ocean (Belgia, Franţa, România şi Iugoslavia), iar finala s-a disputat între echipe din America de Sud, Uruguay învingându-şi vecinii din Argentina cum au făcut şi în 1928 în finala Olimpică. Gazdele au triumfat cu 4-2 pe noul stadion Estadio Centenario, devenind primii campioni mondiali.
Italia 1934
Italia a învins Cehoslovacia cu 2-1 în prima finală de Campionat Mondial disputată pe pamânt european cu un gol marcat în prelungiri de Angelo Schiavio. A fost prima şi singura ediţie în care o echipă nu şi-a apărat trofeul, Uruguay refuzând să participe. Singurul meci disputat de România a fost înfrângerea cu 2-1 în faţa Cehoslovaciei.
Franţa 1938
Antrenorul italian Vittorio Pozzo a făcut istorie câştigând al doilea trofeu consecutiv cu o echipă reformată a Italiei. Italia a învins în finală pe Ungaria după ce a trecut în semifinale de Brazilia căreia îi lipsea golgeterul Leonidas. Acesta marcase 3 dintre goluri în partida cu Polonia.
Brazilia 1950
Brazilienii au construit cel mai mare stadion al lumii, Maracana, fiind determinaţi să organizeze Campionatul Mondial în ediţia 1950. Totuşi, visul lor de a deveni campioni mondiali s-a năruit chiar pe acest stadion, Uruguay câştigând cel de-al doilea titlu în faţa a 175.000 de oameni uluiţi. Nu a fost singura surpriză a turneului deoarece, debutanta Anglia, a fost învinsă de Statele Unite cu 1-0.
Elveţia 1954
Germania de Vest a fost câştigătoarea surpriză a ediţiei din 1954, revenind de la 2 goluri în faţa Ungariei într-o finală denumită "Miracolul de la Berna". Ungaria era neînvinsă de 31 de meciuri şi marcase 25 de goluri până la finală, 8 dintre ele chiar în poarta Germaniei în faza grupelor în victoria cu 8-3. Meciul fusese precedat de o altă victorie cu scor fluviu, Ungaria-Koreea 9-0. Totuşi, Fritz Walter a fost cel care a ridicat trofeul Jules Rimet şi nu Ferenc Puskas.
Suedia 1958
Primul trofeu câştigat de Brazilia a fost în ediţia din 1958, organizată de Suedia. În acest turneu şi-a arătat clasa pentru prima dată marele jucător Pele, care avea doar 17 ani. A marcat 6 goluri, 2 dintre ele în finala împotriva Suediei. Franţa a ieşit deasemenea în evidenţă, Just Fontaine marcând 13 goluri care au dus formaţia "Les Bleus" pe locul 3.
Chile 1962
Brazilia a fost câştigătoarea meritată, păstrând trofeul după finala în care a învins-o pe Cehoslovacia cu 3-1. În acest turneu, alt mare jucător şi-a arătat talentul, Garrincha. Pele fiind accidentat, Garrincha a făcut ca lipsa acestuia să nu fie simţită, purtând naţionala "Seleçao" spre victorie şi terminând pe primul loc din clasamentul golgeterilor.
Anglia 1966
Ţara care a inventat fotbalul, Anglia, a găsit în sfârşit formula succesului. Cele 3 goluri marcate de Geoff Hurst în finala contra Germaniei de Vest au contribuit decisiv la succes, deşi discuţia dacă mingea a trecut sau nu de linia porţii la unul din şuturile sale continuă până astăzi. În această ediţie a apărut un nou erou, este vorba despre Eusebio care a marcat 9 goluri - 4 dintre ele în poarta Koreei care a eliminat Italia - ducând Portugalia pe locul 3.
Mexic 1970
Pentru prima dată în istorie, Campionatul Mondial a fost televizat în culori şi nimic nu a strălucit mai mult decât tricoul galben al Braziliei. Cu Pele din nou în formă şi Jairzinho marcând în fiecare din cele 6 meciuri, băieţii lui Mario Zagalo au fost de neoprit şi au învins în finală pe Italia, câştigând trofeul pentru a treia oară. Deşi a fost turneul Brazilei, neamţul Gerd Muller a contribuit şi el la spectacol marcând 10 goluri, devenind astfel golgheterul competiţiei.
Germania 1974
Germania de Vest a fost încoronată pe propriul tărâm în 1974. Olanda lui Johan Cruyff a fost favorită înaintea finalei dar gazdele, care fuseseră învinse în faza grupelor de vecinii din Germania de Est, au revenit după un gol marcat în primul minut de olandezul Johan Neeskens. Este memorabilă şi performanţa Poloniei, al cărei jucător Grzegorz Lato a marcat golul victoriei în finala mică contra Braziliei.
Argentina 1978
Argentina, ţara gazda, a câştigat trofeul pentru prima dată după ce a învins pe Olanda în prelungirile finalei. Mario Kempes a asigurat victoria marcând de 2 ori în ultimul act, de asemenea a câştigat şi trofeul de golgeter al competiţiei. Brazilia a ratat calificarea în finală deoarece Argentina a învins cu 6-0 selecţionata Perului, departajarea facându-se la golaveraj dar a câştigat finala mică împotriva Italiei.
Spania 1982
Paolo Rossi a fost eroul din Spania, cele 6 goluri marcate de el aducând cel de-al treilea titlu în Italia. Azzuri au învins în finală cu 3-1 Germania, echipă care câştigase primul meci decis de loviturile de departajare din istoria campionatului modial, într-o semifinală dramatică împotriva Franţei. Dacă Italia a câştigat aurul, Brazilia a fost cea mai spectaculoasă echipă, până când hat-trick-ul lui Rossi i-a eliminat din competiţie.
Mexic 1986
Campionatul Mondial de Fotbal s-a întors în Mexic în turneul dominat de driblingurile lui Diego Maradona. Argentina a învins Germania de Vest în finală dar meciul din sferturi împotriva Angliei rămâne memorabil pentru 2 dintre cele mai faimoase goluri din istorie marcate de Maradona: golul marcat cu mâna şi golul marcat după o cursă fantastică începută la jumătatea terenului. Franţa lui Michel Platini a fost oprită în semifinale dar a învins Belgia în finala mică.
Italia 1990
A fost fără îndoială triumful lui Franz Beckenbauer, care a devenit campion ca antrenor al Germaniei după ce fusese campion ca jucător. Deşi s-au marcat puţine goluri, ediţia din Italia 1990 a fost una dintre cele mai dramatice, de la golurile golgeterului italian Toto Schillaci, la lacrimile englezului Paul Gascoigne şi până la sprintul spre sferturi al camerunezului Roger Milla.
S.U.A. 1994
Ediţia din America 1994 a fost un succes uriaş, având cei mai mulţi suporteri prezenţi, şi s-a terminat cu Brazilia celebrând un nou titlu după 24 de ani. Printre starurile acestui turneu s-au numărat brazilienii Romario şi Bebeto, italianul Roberto Baggio - cel care a ratat penalty-ul decisiv în prima finală decisă la 11 metri - românul Gheorghe Hagi şi columbianul Carlos Valderrama. Suedia a terminat pe locul 3 după o victorie în faţa Bulgariei în finala mică. România a ajuns până în sferturile de finală după ce a învins cu 3-2 pe Argentina, cea mai mare performanţă din istoria naţionalei României.
Franţa 1998
Ţara fondatorului Cupei Mondiale, Jules Rimet, s-a bucurat de o vară fantastică, fotbaliştii francezi gustând pentru prima dată gloria Cupei Mondiale, după victoria în faţa Braziliei din finala în care Zinedine Zidane a marcat 2 goluri. A fost prima ediţie cu 32 de echipe participante. Printre debutante s-a numărat Croaţia, golurile marcate de Davor Suker ducând-o până pe locul 3. Este ultima ediţie la care a participat echipa naţională a României.
Coreea de Sud şi Japonia 2002
Brazilia a câştigat pentru a cincea oară trofeul după o finală în care Ronaldo a marcat ambele goluri în victoria cu 2-0 în faţa Germaniei. A fost prima ediţie găzduită de Asia, ambele ţări organizatoare, Japonia şi Coreea de Sud, ajungând până în optimi respectiv semifinale. Un turneu al surprizelor, a început cu victoria Senegalului împotriva Franţei şi s-a terminat cu Turcia câştigând finala mică.
Germania 2006
Italia a câştigat pentru a patra oară trofeul, în ediţia 2006 disputată în Germania, învingând Franţa la loviturile de departajare. Dacă partea urâtă a competiţiei a fost eliminarea lui Zidane în finală, partea frumoasă a fost spiritul de echipă al italienilor. A fost o ediţie specială şi pentru gazde, golurile lui Miroslav Klose asigurând medalia de bronz a Germaniei.
sursa: wikipedia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu